Rubrica: Impresii apologetice

de Maria Buturugă 

Pentru a răspunde apologetic-creștinește la obiecții dinspre religii ale Asiei, le-am ales, dintre cele care mi-au atras atenția, pe acelea pentru care am identificat atitudini clar formulate asupra lor, în literatura de specialitate – și am adăugat lucrării, o anexă cu prezentarea lor succintă. Bibliografia lucrării cuprinde, pe lângă studiile la care am avut acces, într-un fel sau altul, și două dintre cursurile propuse de Vox Dei Institute: Modulul 6, „Religie comparată”, prezentat de Tyson James, de la care a pornit studiul de față, și primul modul, „Isus istoric”, prezentat de Darrell Bock. Studiile la care am avut acces mi-au permis să aflu că există aspecte comune sau antagonice între Creștinism și religii ale Asiei, studiate din diverse perspective, de-a lungul timpului – textele la care am avut eu acces sunt de pe la începutul veacului trecut, până în primul sfert de veac din acest mileniu creștin.

Am ajuns, pe urmele unor cercetători interesați de astfel de teme de discuție, în punctele de întâlnire dintre spațiul creștin, pe de o parte, și spațiul hindus/budist, pe de altă parte, chiar și geografic, dar mai ales spiritual.

M-a intrigat un Cristos necunoscut al Hinduismului, o Trinitate/Triadă/Trimurti, precum și sfințenia, trăită la fel, și totuși atât de diferit, de creștini și hinduși sau budiști. Am abordat, deci, într-un prim capitol, obiecții la Cristosul necunoscut al Hinduismului, în al doilea capitol, obiecții la Trinitate și/sau Triadă/Trimurti, iar în al treilea capitol, obiecții la receptarea sfințeniei creștine, în arealul hindus.
Continuare »

de Maria Buturugă

Pornind de la trei argumente nescripturale care dovedesc existența lui ‘Isus istoric’, trei tipuri de a merge în căutarea lui ‘Isus istoric’ și trei metode de abordare a discuției despre ‘Isus istoric’, folosind criterii de autenticitate, la care se adaugă oralitatea și diverse surse de informare, se poate folosi contextul istoric al lui ‘Isus istoric’, deodată cu controversele copilăriei lui Isus, cu Evangheliile ca biografii și cu Ioan Botezătorul, călcând pe drumul către Împărăția lui Dumnezeu, cu diferențe neotestamentare de punere în scenă, această primă parte a revelării lui ‘Isus istoric’ putându-se încheia cu o privire spre Iudaismul celui de al doilea Templu și revitalizarea Torei. Călătoria acesta este alcătuită din contribuțiile mele la primele paisprezece lecții despre ‘Isus istoric’, propuse de profesorul Darrel Bock, studenților Institutului Vox Dei, ca prim curs din programul pentru anul I de Apologetică.

Continuare »

de Gelu Mon Covaci

Biblia, a fost și va fi o carte contestată din mai multe puncte de vedere. Noul Testament al Domnului Isus Cristos, în special în ultimele secole, a fost contestat ca fiind autentic, mai mult, ceea ce el afirmă ar fi doar niște scrieri inventate de creștini pentru a-și dovedi veridicitatea. Pentru ca lucrul acesta să fie clarificat, textul Noului Testament este supus criticii textuale, pentru a se stabili dacă ceea ce aceste scrieri afirmă, corespunde cu ideea pe care autorul a vrut să o transmită. Menționez că acest fel de critică textuală se aplică oricărei scrieri existente, fără a fi diferită critica, în dreptul unui gen literar, în raport cu alt gen literar.

Continuare »

de Maria Buturugă

Mesia este un personaj veterotestamentar care ‘a prins formă’ tot mai clară de-a lungul istoriei poporului evreu, până când ‘a prins viață’ – spunem noi, creștinii. Cuvântul Mesia, tradus în greacă prin Cristos, înseamnă „Cel uns”, provenind de la verbul „a unge”, atât în ebraică, cât și în greacă, numind pe cel care a fost uns, om sau obiect, cu uleiul special spre sfințire, adică spre punere de-o parte pentru Dumnezeu.

Continuare »

de Danny Ignatescu

Chiar de la începuturile Creștinismului, apologeții, sub călăuzirea divină și în raport de revelația individuală primită, au încercat să aducă lumină asupra credinței creștine, nu doar prin faptul că au apărat Crezul creștin, dar și prin faptul că au făcut apel la rațiunea umană, demonstrând astfel că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, Hristos este Mântuitorul, iar religia creștină este singura vrednică de a fi crezută și de folos pentru oameni.

Apel la rațiunea umană se poate face și în cazul dovezilor istoricității Învierii, printr-o metodă des folosită pentru a determina istoricitatea unui anumit fapt, și anume „Deducere sau Concluzie la cea mai bună explicație”. Aceasta este o procedură de a alege ipoteze sau teorii care explică cel mai bine informațiile din datele disponibile.

Continuare »

de Vasile Sambor

Punând laolaltă trei concepte – Creștinismul, filosofia și apologetica analitică – o analiză a relației logice dintre ele conduce la identificarea domeniilor de aplicabilitate a acestor concepte în domeniul apologetic.

Continuare »

de Alin Tudose

Introducere

O cercetare asupra credibilității evangheliilor, axată pe stabilirea faptului că autorii Evangheliilor au la bază martori oculari ai evenimentelor descrise în Evanghelii, poate stabili dacă autorii Evangheliilor știau bine despre ce au scris și dacă putem avea încredere că nu ne-au oferit informații nesigure. Nu căutăm să demonstrăm inspirația lor divină aici, ci doar măsura în care ei au fost martori oculari ai acelor evenimente – studiul rezumându-se la prezentarea metodologiei prin care se poate stabili dacă au fost martori oculari, precum și care sunt argumentele principale în favoarea acestei convingeri.

Continuare »

de Paul Andrei Balmoș

Începuturile

Istoria apologeticii se naște încă de pe vremea apostolilor, după înălțarea Domnului Isus la Cer. După părerea mea, prima și una dintre cele mai puternice lucrări apologetice o putem găsi chiar în paginile Sfintelor Scripturi, în Faptele Apostolilor, în capitolul 2, începând de la versetul 14, în care găsim un Petru schimbat, influențat de puterea Duhului Sfânt și binecuvântat cu autoritatea aceluiași Duh, acesta ridică glasul în apărarea celorlalți ucenici care se aflau cu el în camera de sus în Ziua Cincizecimii, glas care a străpuns aproape 3000 de inimi care s-au alăturat apoi ucenicilor, dând astfel naștere primilor creștini.
Un alt detaliu important în ceea ce privește începutul acestei lucrări pe care o cunoaștem azi ca “Apologetica” este momentul în care aceasta s-a născut, și anume odată cu Pogorârea Duhului Sfânt. De unde deducem acest lucru? Nu cu mult timp în urmă acest Petru stătea în curtea marelui preot, după prinderea lui Isus, unde s-a lepădat de Domnul de 3 ori fiindu-i frică să nu îl recunoască una dintre slujnice, iar acum îl vedem stând în fața unui număr mare de oameni apărându-și credința. Putem într-adevăr afirma că botezul cu Duhul Sfânt a fost momentul în care Petru a primit lumina, înțelepciunea și curajul necesar pentru a sta înaintea acelor oameni, și faptul că Apologetica e prezentă încă de la începuturile apostolilor, aceasta venind însoțită de autoritatea Duhului Sfânt. Dar ce se întâmplă apoi în istorie și de ce a ales Dumnezeu să aducă și această lucrare în sânul Creștinismului?

Continuare »