Care sunt dovezile istoricității Învierii
de Danny Ignatescu
Chiar de la începuturile Creștinismului, apologeții, sub călăuzirea divină și în raport de revelația individuală primită, au încercat să aducă lumină asupra credinței creștine, nu doar prin faptul că au apărat Crezul creștin, dar și prin faptul că au făcut apel la rațiunea umană, demonstrând astfel că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, Hristos este Mântuitorul, iar religia creștină este singura vrednică de a fi crezută și de folos pentru oameni.
Apel la rațiunea umană se poate face și în cazul dovezilor istoricității Învierii, printr-o metodă des folosită pentru a determina istoricitatea unui anumit fapt, și anume „Deducere sau Concluzie la cea mai bună explicație”. Aceasta este o procedură de a alege ipoteze sau teorii care explică cel mai bine informațiile din datele disponibile.
În cazul dovezilor istoricității Învierii, pe lângă unele dovezi istorice scrise, putem să luăm în calcul și unele ipoteze sau teorii care explică cel mai bine unele fenomene și comportamente ale persoanelor care au fost martori ai Învierii sau persoane contemporane cu martorii Învierii.
Uitându-ne la aceste evidențe, adevărul Învierii lui Hristos devine în mod clar, cea mai bună explicație posibilă a acestui Fapt.
În timp ce creștinii cred și se bazează pe cuvântul scris în Scriptură, când este vorba de aceste dovezi ale Învierii, cei mai mulți oameni nu au ajuns la această cunoaștere revelată în Scriptură și nu cred că Scriptura este cuvântul revelat de Dumnezeu, iar pentru ei, și de altfel pentru criticii Învierii lui Hristos, trebuie găsite metode și argumente care fac apel la logica și rațiunea umană, și care pot explica cel mai bine faptul Învierii lui Hristos.
O primă dovadă a istoricității Învierii lui Isus este ‘Mormântul lui Isus’
După crucificare, Isus a fost înmormântat într-un mormânt care aparținea unui membru al Sanhedrinului, și anume Iosif din Arimateea.
Faptul că mormântul era proprietatea unui demnitar cu vază, că era un mormânt nou, a cărui săpare în stâncă a presupus un șantier mai îndelungat, care nu putea trece neobservat, a făcut să nu existe niciun dubiu că locul unde fusese pus Domnul poate fi ușor și precis identificat.
Deci, teoria conform căreia femeile și ucenicii ar fi greșit mormântul lui Isus nu poate fi valid, din moment ce acest mormânt era cunoscut și ușor de identificat.
Un alt fapt important legat de mormântul lui Isus este faptul că acest mormânt nu a fost venerat. În secolul întâi, această practică de a venera mormântul și osemintele unui sfânt era un obicei des întâlnit. Deci, chiar faptul că mormântul lui Isus nu a fost venerat demonstrează că oasele lui nu erau în acel mormânt.
În concluzie, dacă narațiunea îngropării lui Isus este exactă, atunci și narațiunea mormântului gol poate fi exactă.
O alta dovadă foarte importantă care validează Învierea lui Isus este ‘Mormântul gol’
Ucenicii lui Isus au început să predice despre Învierea lui Isus nu într-un loc necunoscut, ci în Ierusalim. Deci, dacă ceea ce susțineau ei nu era adevărat, ar fi fost foarte ușor să fie dați de gol, printr-o vizită la mormânt și constatarea că trupul lui Isus era încă în mormânt, deci nu a înviat.
În Evanghelia după Matei, este o referință adusă de evreii care contestau adevărul Învierii și care susțineau că ucenicii au furat trupul lui Isus. Acest fapt este foarte important pentru că, prin ceea ce ei au spus, de fapt, admiteau că mormântul este gol, că trupul lui Isus nu mai era acolo. Dr. Paul Mayer numește aceasta ca fiind o evidență pozitivă, venind de la o sursă ostilă. În esență, dacă un fapt este admis de către o sursă căreia nu-i este favorabilă această admitere, înseamnă că acel fapt este adevărat. Preoții cei mai de seamă s-au auto-înșelat cu această minciună. Ei au făcut imposibil de îndeplinit furtul trupului de către ucenici, datorită gărzilor pe care le-au angajat. Cu toate acestea, oficialii au încercat să susțină aceeași poveste, chiar și după ce gărzile au recunoscut Învierea și le-au povestit ceea ce au văzut (Matei 28:11-15). Este clar ca ucenicii nu au furat trupul lui Isus deoarece nu ar fi putut trece de gărzile romane, apoi ei erau atât de îngroziți, încât au stat ascunși într-o casă, cu ușile și ferestrele încuiate (Ioan 20:19-20).
Revoluția pe care o începuse Isus ar fi eșuat dacă s-ar fi bazat pe o minciună. Cine și-ar da viața, conștient de falsul mărturiei lor? Ucenicii au fost la fel de surprinși de învierea lui Isus, la fel ca oricine altcineva (Luca 24:1-12).
Faptul ca mormântul gol a fost descoperit de femei este important de asemeni. În cultura de atunci, mărturia femeilor nu avea valoare. Deci, chiar pentru acest motiv, dacă niște femei au fost primii martori ai mormântului gol, aceasta atestă că mărturia mormântului gol relatată de aceste femei este așa de evidentă că nici nu mai contează cine o aduce. E o mărturie de ne-contestat. Dacă ar fi fost o invenție a ucenicilor, ei ar fi știut să se facă mai credibili, apelând la mărturia bărbaților, nu a femeilor.
D.H. Van Daalen a spus: „este extrem de dificil să obiectezi împotriva mormântului gol, bazat pe argumentări istorice. Cei care o fac, se bazează pe argumentări și presupuneri filosofice”.
Jacob Kremer, specializat în studiul Învierii, a spus: „cei mai mulți exegeți țin cu fermitate de credibilitatea declarațiilor biblice despre mormântul gol”, și el enumeră douăzeci și opt de savanți pentru a susține afirmația sa. Deci, ce explicație ne oferă criticii Învierii? Dr. William Lane Craig ne spune că „ei se mărturisesc singuri că nu au nicio explicație de oferit. Pur și simplu nu există o explicație naturală plauzibilă astăzi, care să explice faptul că mormântul lui Isus este gol. Dacă negăm Învierea lui Isus, rămânem cu un mister inexplicabil”. Învierea lui Isus nu este doar cea mai bună explicație pentru mormântul gol, ci este singura explicație.
O altă dovadă care validează Învierea lui Isus este ‘Arătările lui Isus după Înviere’
Există dovezi că ucenicii lui Isus au avut experiențe reale cu unul despre care credeau că este Hristosul înviat. Acest lucru nu este disputat astăzi, deoarece avem mărturia ucenicilor originari înșiși că l-au văzut din nou pe Isus în viață, după ce a înviat. Și nu trebuie să crezi în credibilitatea Evangheliilor pentru a crede asta. În Epistola către Corinteni, Pavel consemnează un crez antic cu privire la moartea, înmormântarea și Învierea lui Isus, care este mult mai devreme decât scrisoarea în care Pavel ni-l consemnează: “V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi, și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit.” (1 Corinteni 15:3-8). În general, cercetătorii critici sunt de acord că Pavel primește acest crez de la Petru și Iacov, cam la trei, până la cinci, ani după răstignire. Petru și Iacov sunt enumerați în acest crez că L-au văzut pe Hristos Înviat. Deoarece ei sunt cei care i-au dat acest crez lui Pavel, aceasta este, prin urmare, o declarație a propriei lor mărturii. După cum a spus Pinchahs Lapide, acest crez „poate fi considerat declarația martorilor oculari”. Recunoaștem faptul că pot exista câteva alternative posibile în aceste declarații, și anume: declarațiile ucenicilor despre arătările lui Isus după înviere pot fi neadevărate; posibilitatea ca ucenicilor să le fi părut doar că au văzut pe Isus, într-un fel de halucinație; de asemenea, posibilitatea întâlnirii reale cu Isus după Înviere. Din această primă perspectivă, a minciunii, ucenicii știau că Isus nu a înviat cu adevărat, dar au inventat această poveste despre moartea Lui. Dar atunci, de ce au murit de bunăvoie zece dintre ucenici, ca martiri, pentru credința lor în Înviere? Oamenii pot muri pentru o minciună despre care cred că este adevărul. Dar, dacă Isus nu a înviat, ucenicii știau asta, și nu ar fi murit doar pentru o minciună pe care au inventat-o sau au crezut-o din greșeala că este adevărată. Zece oameni nu și-ar da viața cu toții pentru ceva despre care știu că este o minciună. Teoria halucinației nu are suport deoarece nu poate explica natura fizică a aparițiilor. Ucenicii înregistrează că au mâncat și au băut cu Isus, precum și că l-au atins. Acest lucru nu se poate face cu halucinații. În al doilea rând, este foarte puțin probabil ca toți să fi avut aceeași halucinație, întrucât halucinațiile sunt individuale. Apoi, trei ani mai târziu, convertirea lui Pavel nu poate fi explicată de a fi în urma unei halucinații. Pavel era un persecutor al creștinilor, deci nu avea nici un motiv să inventeze o apariție a lui Isus. Și nu în ultimul rând, teoria halucinației nu se potrivește și nu explică „Mormântul gol”. În concluzie, pentru că ucenicii nu ar fi putut să mintă sau să halucineze, mai avem o singură explicație posibilă: ucenicii credeau că L-au văzut pe Isus înviat pentru ca L-au văzut cu adevărat pe Isus înviat. Deci, numai aparițiile Învierii demonstrează Învierea. Astfel, dacă respingem Învierea, rămânem cu două inexplicabile: mormântul gol și arătările de după Înviere.
O altă dovadă care validează Învierea lui Isus este ‘Originea/Începutul credinței creștine’
Existența Bisericii creștine este o dovadă puternică a Învierii. De ce asta?!? Pentru că, până și cei mai sceptici cărturari admit că ucenicii au crezut cel puțin că Isus a înviat din mormânt. Dar cum putem explica originea acestei credințe? Dr. William Lane Craig subliniază că există trei cauze posibile: influențe creștine, influențe păgâne sau influențe evreiești, susținând că, „Deoarece credința în Înviere a fost în sine fundația Creștinismului, ea nu poate fi explicată ca produsul de mai târziu al Creștinismului”. Mai mult, după cum am văzut, dacă discipolii au inventat asta, atunci ei erau niște înșelători și mincinoși – alternative pe care le-am arătat că sunt false, la fel ca și probabilitatea că au halucinat această credință. În ceea ce privește influențele păgâne, cei mai mulți sunt de acord că aceste influențe nu au avut un efect major în Palestina, pentru că ucenicii, fiind evrei, nu împrumutau religiile considerate păgâne. Nici influențele evreiești nu pot explica credința în Înviere. Iudaismul din secolul întâi nu avea nicio concepție despre un singur individ care să învie din morți în mijlocul istoriei. Conceptul lor a fost întotdeauna că toți vor învia împreună, la sfârșitul timpului. Așa că ideea ca un individ să învie în mijlocul istoriei le era străină. În concluzie, dacă Învierea nu s-a întâmplat, nu există nicio modalitate plauzibilă de a explica originea credinței creștine. Pe lângă inexplicabilul mormânt gol și arătările de după Înviere, am rămâne cu un al treilea mister inexplicabil. Cea mai bună explicație este ca Hristos, de fapt, a înviat din morți. Chiar dacă luăm fiecare fapt de la sine, avem dovezi suficiente. Dar luate împreună, vedem că dovezile devin și mai puternice. Învierea este singura ipoteză care explică toate aceste dovezi.
Brooke Foss Westcott spunea: „Considerând toate dovezile împreună, nu este prea mult să afirmăm că nu există nici un alt eveniment în istorie care să fie susținut mai bine sau prin dovezi mai variate decât învierea lui Hristos din morți”.
De ce este importantă Învierea lui Hristos? Învierea lui Hristos este adevărul central al credinței creștine – fără Înviere nu ar exista Creștinism. Fără înviere, profețiile din Vechiul Testament ar fi rămas ca false, la fel și identitatea lui Hristos. Dacă este crezută, Învierea lui Hristos este cel mai important și vital eveniment din istoria omenirii.
De ce Învierea este atât de semnificativă? Biblia spune că Învierea lui Hristos este modelul pe care îl vor urma toți cei care cred în El. Cu alte cuvinte, cei care cred în Hristos vor fi într-o zi înviați de Dumnezeu, așa cum a fost El înviat. Învierea dovedește că cei care se încred în Hristos vor învia și vor primi trupuri glorificate, așa cum și Isus a primit un trup glorificat, trupuri pentru o viață veșnică.
Referințe:
1. Irenaeus, Hippolytus, Tertullian, and Eusebius. John Chrysostom (c. 347-407 CE), story of Josephus of Arimatheia
2. Dr. Paul Mayer positive evidence theory.
https://au.search.yahoo.com/yhs/search?hspart=mnet&hsimp=yhs-001&type=type9097303-spa-4056-84481¶m1=4056¶m2=84481&p=dr.+paul+mayer+positive+evidence+theory
3. D.H. Van Daalen resonable faith.
https://www.reasonablefaith.org/writings/question-answer/misquoting-van-daalen
4. Jacob Kremer, who has specialized in the study of the resurrection and is a NT critic.
5. William Lane Craig’s Reasonable Faith and The Son Rises. https://www.desiringgod.org/articles/historical-evidence-for-the-resurrection
6. Pinchas Lapide. The Resurrection of Jesus: A Jewish Perspective
7. Brooke Foss Westcot. The Gospel of the resurrection. https://archive.org/details/gospelofresurrec00west
NOTĂ: Materialul a fost scris de Danny Ignatescu (foto alăturat) din Australia, ca parte a lucrării de final de curs a Programului de Apologetică Introductivă, pe care l-a absolvit în octombrie 2022.
