Creștinismul, filosofia și apologetica analitică

de Vasile Sambor

Punând laolaltă trei concepte – Creștinismul, filosofia și apologetica analitică – o analiză a relației logice dintre ele conduce la identificarea domeniilor de aplicabilitate a acestor concepte în domeniul apologetic.

Trei concepte

Când vorbim despre Creștinism în general, ne referim la religia care are la bază credința în persoana și învățăturile lui Isus Hristos din Nazaret. Axându-mă asupra părții esențiale a Creștinismului – doctrinele centrale, larg acceptate de majoritate denominațiunilor creștine – mă voi referi la Creștinismul pur [1], așa cum îl numește C.S. Lewis.

Termenul „filosofie”, etimologic, vine din limba greacă, de la φιλοσοφία (philosophia), alcătuit din philos, iubire, și sophos, înțelepciune, adică: „iubire de înțelepciune”. Filosofia este studiul întrebărilor fundamentale, cum ar fi cele despre Dumnezeu, existență, rațiune, cunoaștere, valori, liber-arbitru, determinism etc. Filosofia ne învață gândirea critică, citirea atentă, scrierea clară și comunicarea articulată, dar mai ales analiza logică – folosindu-ne de acestea, înțelegem mai bine cine suntem, în esență, și ne alcătuim descrieri mai clare ale lumii în care trăim. De-a lungul timpului, cercetarea filosofică s-a ramificat mult, dar pot fi identificate patru ramuri principale: metafizica (studiul ființei și esenței realității), epistemologia (studiul cunoașterii), axiologia (studiul valorilor) și logica (aceasta se ocupă cu regulile și procesele utilizate în gândirea și raționamentul corect). Există, desigur, și o filosofie a religiei, care examinează natura religiei și a credințelor religioase.

Termenul „apologetică”, etimologic, vine tot din greacă, de la ἀπολογία (apologia) și înseamnă „a apăra”. În cadrul Creștinismului, apologetica este o ramură a teologiei care constă în apărarea doctrinelor creștine prin argumente logice sau discursuri sistematice. Scriitorii creștini timpurii care își apărau convingerile împotriva criticilor și recomandau credința lor celor din afară, erau numiți apologeți creștini.

Apologetica analitică este o ramură a apologeticii, care are rolul să analizeze idei și exprimări din punct de vedere logic, să creeze argumente valide și solide, să investigheze relațiile dintre diferite modele logice etc. Apologetica analitică este fundamentată pe o gândirea critică, bazată în mod special pe logică și principiile sale, care sunt folosite în mod detaliat pentru a răspunde întrebărilor complexe.

Analiza relațiilor dintre aceste concepte

În primul rând, este important să înțelegem că există unele concepții greșite despre natura generală a filosofiei, mai ales la nivelul creștinilor de rând. Unele persoane cred că filosofia este o mișcare prin care oamenii se opun frontal existenței lui Dumnezeu sau prin care se neagă principiile biblice. Această viziune este populară printre creștini, pornindu-se de la interpretări greșite asupra unor versete biblice care, citite inadecvat, lasă impresia că filosofia per total este greșită. De exemplu, versetele Coloseni 2:8 și 1 Timotei 6:20-21, unde Apostolul Pavel susține că orice fel de filosofie în afara autorității lui Hristos este periculoasă pentru om, dar nu filosofia în sine. Totuși, trebuie înțeles un aspect important despre filosofie, și anume că ea traversează toate sferele existenței umane și toate capacitățile intelectuale, prin urmare ea este folosită și de către cei care vor să nege existența lui Dumnezeu sau să atace Creștinismul, dar aceasta nu o face un instrument rău per se. La fel, rațiunea poate fi folosită pentru a face fapte demne de voia lui Dumnezeu sau poate fi folosită pentru a comite imoralități, dar faptul că rațiunea este folosită și în sens rău, nu o face automat să fie, în sine, un lucru rău. Filosofia care nu are ca autoritate pe Hristos și nu caută relegarea sau unitatea cu Dumnezeu este filosofia seculară.

Alternativa filosofiei seculare este filosofia sub autoritatea lui Hristos, care implică un tip distinct de înțelepciune. Dacă, filosofia înseamnă „iubirea înțelepciunii”, filosofia creștină este „iubirea și căutarea înțelepciunii sub autoritatea lui Hristos”, care solicită o unire continuă cu Hristos, inclusiv apartenența la Dumnezeu în Hristos [2]. Observăm, de-a lungul istoriei, oameni importanți în dezvoltarea Creștinismului, precum Iustin Martirul, Augustin de Hippona, Toma de Aquino etc., care s-au folosit de acest tip de filosofie pentru a-L descrie și pentru a-L înțelege mai bine pe Dumnezeu. Pentru aceste motive, putem și noi să facem filosofie orientată în direcția bună, adică spre cunoașterea mai clară a lui Dumnezeu. Mai mult de atât, e clar că nu putem să prezentăm Creștinismul fără a face filosofie, într-un fel sau altul.

În al doilea rând, apologetica este necesară în Creștinism, nu pentru a încerca să manipuleze pe cei necredincioși și a-i atrage astfel la o credință religioasă, ci mai degrabă prin faptul că ea ajută foarte mult în clarificarea neînțelegerilor și prezentarea clară a adevărurilor care sunt deja existente în Creștinism, dar care de multe ori sunt mai greu de nuanțat fără o analiză atentă.

În opinia mea, în cadrul apologeticii se pot face aceste clarificări și prezentări doar prin folosirea filosofiei pozitive (orientată spre Dumnezeu), iar convingerea scepticilor ar trebui să vină ca un efect la clarificările adevărurilor creștine, și nu o manipulare cu trucuri oratorice sau lingvistică alunecoasă.

De multe ori, când un apologet prezintă argumente complexe, sau când încearcă să combată unele viziuni filosofice îndreptate împotriva adevărurilor creștine sau a lui Dumnezeu, are nevoie să se folosească de un nivel mai profund de meditare, gândire critică și analiză riguroasă, iar aceasta se face prin apologetica analitică. Apologetica analitică este strict legată de filosofie, în mod special de ramura logicii, care ajută la analizarea din mai multe unghiuri a unor afirmații sau argumente.

Aplicabilitatea filosofiei creștine în cadrul apologeticii

Ne putem gândi la multe exemple în care filosofia este necesară în cadrul apologeticii și nu numai în apologetică, dar chiar și în teologie, la nivel mai larg. De exemplu, pentru structurarea corectă a unei predici de evanghelizare într-un mediu sceptic, este nevoie de argumente clare și exprimarea adevărului într-un mod convingător, unde filosofia combinată cu apologetica poate ajuta foarte mult (desigur acestea nu elimină harul divin și ungerea cerească, dar pot lucra împreună).

Dacă dorim să formulăm un argument pentru existența lui Dumnezeu, este nevoie de o analiză riguroasă a validității logice și solidității premiselor în mod rațional pentru ca argumentul să fie luat în calcul în rândul scepticilor – iar aici filosofia și logica sunt absolut necesare.

Un alt domeniu important în care filosofia este necesară în cadrul apologeticii este cel al nuanțării credințelor personale și cunoașterii adevărului. De multe ori, prin meditație profundă și analiză, se poate ajunge la înțelegerea unor aspecte ale credinței personale. De asemenea, în general, aplogetica poate contribui la furnizarea unei baze cu dovezi pentru credință, care mai apoi ajută la păstrarea credinței intacte în fața dubiilor personale inevitabile sau a atacuri anti-creștine din societate. Apologetica și filosofia pot ajuta în mod practic la construirea unor răspunsuri cu argumente puternice și cu încredere, pentru criticile și întrebărilor scepticilor, iar apoi poate ajuta și la conducerea acestora cu dragoste spre adevăr.

În concluzie, putem observa că este foarte important să înțelegem adevărata valoare a fiecărui concept luat în considerare aici: Creștinismul, filosofia și apologetica analitică. De asemenea să nu minimizăm importanța unuia în favoarea celorlalte; deoarece atât apologetica creștină cât și filosofia creștină sunt interconectate și capabile să se influențeze reciproc pentru o dezvoltare activă a credinței și a convingerilor doctrinare.

Surse bibliografice:
[1] C.S. Lewis, „Mere Christianity” [„Creștinismul redus la esențe” / „Creștinismul pur și simplu”], London, 1952.

[2] Oluwafemi Samuel Amoran, „The interplay of christian apologetics and christian philosophy”, în „Asian journal of interdisciplinary research”, publicat de Asian Research Association, 2019.

Notă: Acest material a fost scris de Vasile Sambor, ca parte a lucrării pentru Programul de Apologetică Introductivă, pe care l-a absolvit în octombrie 2022.