Forum Apologetic Român / ISSN: 3045 – 2279 ISSN-L: 3045 – 2279
Rubrică realizată de Simona Badea
Printre atâtea cărți atractive, autori cu o minte briliantă, predici cu aplicații specifice, podcasturi la îndemână, dezbateri și interviuri pe orice subiect, chatGPT, noul prieten fidel și disponibil, oare cât de relevant mai este să apelăm și să citim Biblia când tot ce avem nevoie din abundență este doar la un click distanță? Ce este scris în plus în Biblie și necesită ajutorul ei și nu au deja celelalte cărți?
Înălțarea lui Isus este o ridicare a Lui la cer de pe pământ pentru a fi încoronat drept Împăratul Suprem. Aceasta este o deosebire vitală față de situația lui Ilie, care a fost înălțat la cer într-un „vârtej de vânt”, conform 2 Împărați 2:11, sau a lui Enoh, conform Geneza 5:24.
„Dar noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel, dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (Luca 24:21)
Oamenii pot crede că Isus a existat ca personalitate în istorie, pot crede despre Acesta că a luat chip de om, că a făcut minuni sau că a murit cu adevărat. Dar sunt oameni care se opresc aici. Ei nu pot accepta că Isus a înviat cu adevărat. Cu ce ne este de folos să credem că Isus S-a întrupat și a murit pentru păcătoși, dacă nu credem că El a înviat? Care sunt consecințele învierii? De ce este important să credem că El a înviat cu adevărat? Cum poate schimba învierea calitatea vieții unui om?
În 1848, în orașul Seneca Falls, Elizabeth Cady Stanton și Lucreția Mott, manifestau „Declarația sentimentelor”, ca un răspuns la „Declarația de Independență a SUA”, pentru nedreptățile la care erau supuse. „Noi considerăm că aceste adevăruri sunt evidente: că toți bărbații și femeile sunt născuți egali; că ei sunt înzestrați de către Creator cu anumite drepturi inalienabile; că printre aceste drepturi, se regăsesc drepturile la viață, libertate și căutarea fericirii…” (Carrie L. Lukas, în „Despre femei, sex și feminism”).
În dialogurile pe care le am cu diferiți oameni, în variate contexte, inevitabil, îmi place să aduc vorba despre Dumnezeu și subiecte teologice. Așa că nu de puține ori ajung și la controversata obiecție a inferiorității femeii, ce rezultă dintr-o înțelegere parțială, prin citirea prin ciupire a unor texte scoase din context. Încurajează Biblia ca femeia să trăiască încorsetată, lipsită de drepturi și împlinirea nevoilor fundamentale? Este Biblia împotriva femeilor când le spune să tacă în adunare? Există inferioritate în supunerea sexului feminin față de cel masculin? Promovează Creștinismul nulitatea femeii? Ei bine, această avalanșă de întrebări inspirate din texte biblice, poate găsi răspuns, nicăieri altundeva decât în Biblie. Așa că haideți să vedem împreună dacă aceste întrebări sunt juste să provoace răzvrătire sau dacă pot conduce către o trăire corectă prin credibilitatea produsă de puterea adevărurilor obiective.
Dragostea…. Câte lucruri bune pot fi spuse despre ea, câte lucruri se fac în numele ei și pentru ea. Unii o definesc ca fiind cel mai frumos sentiment, în timp ce alții o consideră o slăbiciune sau o copilărie, pe când restul, o putere superioară. Este subiectul de inspirație pentru poezii, cântece, cărți, articole. Indubitabil este un subiect inepuizabil, indispensabil, dar și inteligibil. Și acestea sunt doar câteva complimente sărăcăcioase cu „i”. Dar ce este dragostea și de ce râvnește/tânjește fiecare om după ea?
Ştiți de ce a fost necesar ca Isus să se întrupeze… Începutul naturii umane a lui Isus, a fost când S-a întrupat, dar nu atunci a fost și începutul naturii Sale dumnezeiești. El, ca Dumnezeu, a existat dintotdeauna, iar Întruparea Sa a fost o minune. Continuând dialogul nostru început pe tema întrupării, ne străduim să deslușim divinitatea lui Isus.
Dicționarul Limbii Române, ne propune să înțelegem sensul cuvântului divintate ca fiind: ființa supremă, unică, transcendentală, care a creat lumea.
În cartea Facerea – prima a Vechiului Testament –, putem recunoaște divinitatea lui Isus încă din primul capitol: „Apoi, Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Facerea 1:26). Aici, Dumnezeu este un plural (Elohim). O atenție deosebită merită adjectivul posesiv „nostru”, care, fiind la plural, indică mai multe persoane – în contextul de față vorbim de cele trei persoane: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Isus și Dumnezeu-Duhul. De asemenea, predicatul „să facem” este tot un plural, ceea ce întărește ideea pluralităţii Persoanelor divine.
În perioada aceasta, suntem atât de preocupați de sărbătoare încât uităm de Sărbătorit. Ne bucurăm de prezența celor dragi – și nu este nimic greșit în această plăcere –, dar uităm de cea mai importantă prezență – Isus –, ne facem cadouri, dar uităm de Darul unic și incomensurabil al lui Dumnezeu. Iar când această atmosferă dispare odată cu izul iernii, ne întoarcem morocănoși la viața cotidiană lipsită de sens, scop și împlinire.
De ce ar trebui să fie atât de importantă întruparea lui Isus? Care este semnificația deosebită pentru care Isus a venit printre noi? Ce implicații are nașterea lui Isus în viața mea?
Iată câteva răspunsuri. A fost necesar ca Isus să devină om: pentru a ni-L face cunoscut pe Dumnezeu, pentru a ne împăca cu Dumnezeu, pentru a ne da viața veșnică prin moartea și învierea Lui, pentru a fi cu noi, pentru a ne arăta modelul suprem de trăire, pentru a ne fi Preot.
