Declinul feminismului
În 1848, în orașul Seneca Falls, Elizabeth Cady Stanton și Lucreția Mott, manifestau „Declarația sentimentelor”, ca un răspuns la „Declarația de Independență a SUA”, pentru nedreptățile la care erau supuse. „Noi considerăm că aceste adevăruri sunt evidente: că toți bărbații și femeile sunt născuți egali; că ei sunt înzestrați de către Creator cu anumite drepturi inalienabile; că printre aceste drepturi, se regăsesc drepturile la viață, libertate și căutarea fericirii…” (Carrie L. Lukas, în „Despre femei, sex și feminism”).
Totuși, ceea ce la început a părut a fi un bine necesar putem observa că în timp, acest aparent bine este de fapt unul derapant care aduce consecințe distructive. Ce vor feministele în prezent? Ce le nemulțumește? Cu ce este deosebit feminismul de astăzi față de primele două valuri? Cât de mult bine a adus această mișcare omenirii? Dar femeilor?
Feminismul nu rămâne particular, ci se extinde ca o necroză/infecție. Mișcarea feministă migrează de la drepturile la vot la drepturi la libertatea de a trai în promiscuitate; de la drepturile pentru propriul corp, la trupuri eliberate, la relațiile intime cu ceilalți oricând, oriunde, fără angajamente; de la educație și formare la poziții patriarhale, religioase, culturale, sociale etc. Dar cum s-a ajuns până în acest punct, când la început, femeile, doreau doar să fie tratate egal?
Libertatea trupurilor
Printre primele manifestații ale mișcării feministe, acestea proclamau refrenul „trupul meu, alegerile mele”. Cu timpul s-a ajuns la expresia reiterativă „trupuri eliberate”. Dumnezeu, Creatorul omului, a înzestrat ființa umană cu deosebite calități și daruri pentru slava Lui și binele omului. Dar aceste podoabe (trupul, frumusețea, carisma, farmecul, inteligență, sexul etc.) pot fi periculoase când sunt folosite pentru scopuri egoiste și plăceri proprii. Feministele moderne vor drepturi pentru pofte trupești, dar fără responsabilități, exprimare și trăire lascive, fără reguli încorsetate, libertate fără rușine, modificări/îmbunătățiri ale trupului pentru a se simți bine și normal în propria piele. Cu alte cuvinte, un corp ce dorește să trăiască în păcat fără a fi corectat, condamnat sau pedepsit. O viață fără reguli sau mai degrabă după propriile reguli. Feministele au făcut ca fericirea și starea de bine să depindă total de corpul personal. De aceea viața este reducționată doar la nivel de experiență prin trăiri hedonistice. Toate acestea fac ca femeile să ajungă să iubească o imagine. O imagine care se schimbă tot timpul.
În „Reclaiming the F Word: Feminism Today” de Catherine Redfern and Kristin Aune, citim: „În anii 1970, greutatea medie a modelelor era cu 8% mai puțin decât femeia medie, dar până la sfârșitul anilor 1990 modelele au cântărit cu 23% mai puțin. Din 1951, din cauza schimbărilor în stilul de viață și consumului alimentar, britanicele și-au schimbat greutatea medie de 7,5 lb (3 kg), 1,5 inchi (4 cm) pe înălțime și pe șolduri și 7,5 inchi (16 cm) pe talie (…). O femeie avocat britanic a recunoscut că a plătit unui chirurg american 23.000 de dolari pentru un «lifting de picioare» complet (…). Britanicii cheltuiesc mai mult pe machiaj, operații estetice și tratamente nechirurgicale (cum ar fi botox și peelinguri chimice) decât oriunde altundeva în Europa. La nivel mondial, industria frumuseții este în valoare de 160 de miliarde de dolari pe an”.
Acest refren este șubred, deoarece femeia care a fost creată să fie într-un fel anume, când iese din normalitatea ei și vrea să fie altcineva, altceva sau ca altcineva, devine cu adevărat nefericită, nevaloroasă, aspră, etc. Comparația este distrugătoare. Când acceptăm planul lui Dumnezeu în viața particulară avem o trăire corectă, dreaptă și plăcută Lui, fapt ce duce la fericire, împlinire, pace. Trăirea în ascultarea de El este ceea ce face ca o femeie să se bucure deplin și plenar în orice cultură, circumstanțe și în orice loc. Aceste devieri sunt de fapt modalități și distrageri de a scăpa de sau de a face față emoțiilor, situațiilor dificile din interior și a experiențelor dureroase de care au avut parte de-a lungul timpului.
Idealurile, standardele de frumusețe se schimbă tot timpul. De ce este atât de important pentru societate ce face o femeie cu propriul ei corp? Nu are ea toată responsabilitatea, puterea și autonomia asupra trupului ei? Cu ce afectează pe cei din jur faptul că o femeie se îngrijește de trupul ei? Ei bine, este vital, pentru că acest comportament individual are efecte multiple. În primul rând, când femeia își schimbă trupul nu mai vorbim de îngrijire, ci de înlocuire. Această fiind o răzvrătire ascunsă sau vizibilă, depinde de caz, față de Însuși Creatorul. În al doilea rând îmbunătățirea exagerată devalorizează femeia însăși, dar și cultura. În prezent s-a ajuns la concluzia că femeia nu este femeie așa cum a creat-o Dumnezeu, prin urmare ea are nevoie să fie altfel. Nu este normal cum ne-a creat Dumnezeu, ci cum vrem noi să devenim. Ajungem că noi, oamenii, să definim ce este femeia și ce este bărbatul. În al treilea rând, se poate ajunge foarte ușor de la o simplă schimbare de înfățișare la un implant mamar, apoi la operații estetice, până la mutilare genitală feminină (MGF). Astăzi dacă o femeie vrea să devină bărbat are acest drept. Aceste efecte nu se opresc aici. Dacă feministele vor drepturi egale între ele și bărbați, de ce unele locuri de muncă favorizează sexul feminin datorită aspectului fizic? Unde este egalitatea în inteligență sau aptitudini? Iar în anumite instituții femeile primesc măriri de salarii și promovări pe baza criteriului frumuseții și nicidecum pe cel al inteligenței? La fel, femeile atrăgătoare sunt favorizate în diferite circumstanțe scăpând mai ușor de repercusiuni. Definiția frumuseții este schimbată constant, iar femeia își găsește identitatea în locul de muncă și în talente, capacități intelectuale, aspect fizic remodelat care atrag aprecieri și nu în felul unic și valoros în care a fost creată de Dumnezeu. În al patrulea rând, când vrem tinerețe fără bătrânețe cu orice preț nu mai putem accepta că suntem muritori și trecători. Încet-încet ajungem să nu mai prețuim așa de mult oamenii bătrâni pentru că tot ce vrem să vedem este acea frumusețe veșnică fără riduri. De aceea, bătrânii sunt dați la o parte, uitați, batjocoriți, desconsiderați, pentru că ne amintesc că vom ajunge ca ei mai devreme sau mai târziu.
Nu este vorba despre a fi împotriva îngrijirii trupului, în normele de bun simț și elementare lăsate de Dumnezeu, și sigur că trebuie să ne îngrijim trupurile în măsura decentă și necesară a esteticului frumos definit de El.
Libertatea sexuală
În timp ce primele valuri ale feminismului doreau ca drepturile creștine tradiționale să fie promovate, astăzi feminismul modern dorește autonomie absolută sexuală. Femeia își poate vinde trupul pe OnlyFans, în intersecții, chiar și pentru un loc de muncă, în timp ce este plătită, apreciată și promovată în podcasturi, reclame, pe afișe. În timp ce bărbații aveau relații intime cu mai multe femei, această manifestare fiind un gest tipic masculin, având dreptul la relații intime oricând, astăzi și femeile se pot desfăta la fel de bine fără a mai fi condamnate pentru relațiile sexuale multiple. Pe când, în trecut, o femeie care întreținea relații în afara căsătoriei era aspru judecată, în unele culturi chiar omorâtă, astăzi sunt numite femei cu experiență sexuală. Feministele de atunci promoveau libertatea sexuală extraconjugală, acum această libertate s-a extins la o trăire plurisexuală. Tot astăzi trupul femeii a devenit comercial și mai nimic nu se poate vinde fără o imagine cu o femeie goală. În alte culturi femeile se poartă acoperite pentru a nu stârni ispite. Ba chiar sunt condamnate dacă bărbații sunt provocați de ele și devin agresivi sau le abuzează. Feministele de atunci promovau relații în afara familiei tradiționale, cele de astăzi vor drepturi egale asupra divorțului. Aceasta poartă numele de dublu standard sexual. Un alt domeniu în care femeile au dorit libertate sexuală este cel al pornografiei. Vizualizarea și practicarea pornografiei distorsionează și devalorizează femeia deoarece creează așteptări ireale ale femeii. Feministele au vrut libertate sexuală, dar cât de liberă sexual credeți că este o femeie care creează conținut pornografic pentru bărbați? Pentru că falsul și violența sunt promovate, prin pornografie, ca normal și libertate, bărbații ajung să dorească plasticul, artificialul și îmbunătățirea corpului unei femei (valabil și invers). Ci pentru că ceea ce se promovează aceea se vrea, femeia devine cu adevărat un obiect sexual la care se expune singură. Feminismul spune că femeile trebuie aparate de violență, dar astăzi ele își cer drepturile prin violență. Feministele devin exact ca aceia pe care îi urăsc și fac exact ceea ce detestă că fac unii bărbați. Dar nu așa trebuie să fie lucrurile. Femeia a fost creată ca un dar.
Nici femeilor, nici bărbaților nu li se interzice să nu se bucure de intimitatea sexuală. Doar că Dumnezeu, care este Creatorul familiei, le-a creat în cadrul familiei. După cum și spune numele „intim”, înseamnă ceva particular, personal și nu la vedere. Atât femeia, cât și bărbatul își pot exprima deschis, liber nevoile și dorințele, atât timp cât cei doi respectă regulile scripturale. Uitați ce frumos spune Pavel, atât bărbatului, cât și femeii, să se comporte: „Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului, căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Și, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană. Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta se iubește pe sine însuși. Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă-sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos și despre Biserică). Încolo, fiecare din voi să-și iubească nevasta ca pe sine; și nevasta să se teamă de bărbat” (Efeseni 5:22-33). Bărbatul care își iubește soția, așa cum iubește Cristos Biserica, nu o va înjosi, devaloriza sau respinge, iar femeii, care este iubită într-un asemenea mod, nu-i va fi greu să se supună din dragoste.
Soluția o dă Dumnezeu
Dumnezeu a creat relațiile intime, pentru procreare, plăcere și unitate între soți, dar manifestate în siguranță doar în căsătorie. Doar atunci există bucurie, împlinire, libertate și siguranță depline. Când cei doi își împlinesc rolurile, în dreptul lor există armonie după voia Lui. E nevoie să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și El să ne dea o inimă nouă.
Desigur că nu promovez o supunere a femeii față de un soț/părinte abuzator sexual, violator, răpitor. Cazurile particulare, culturale (ex: Afganistan și nu numai), trebuie tratate cu foarte mare atenție.
În loc de concluzii, recomand citirea a trei cărți: Biblia; „Despre femei, sex și feminism”, de Carrie L. Lukas, și „The New Feminist Movement”, de Catherine Redfern și Kristin Aune.
De ce spun nu feminismului?
Spun nu feminismului pentru că:
– este un sistem de a riposta sau a răspunde greșit;
– încurajează independența exagerată, absolută, înjosind și batjocorind sexul masculin;
– este un derapaj de la normalitatea pe care a lăsat-o Dumnezeu;
– nu apară drepturile tuturor femeilor, ci doar interesele și dorințele personale egocentrice, megalomane;
– promovează furia, vacarmul, ura, vindicativitatea față de o altă ființă umană (în context, bărbatul) care poartă chipul lui Dumnezeu;
– este o manifestare greșită, ca răspuns la viol, abuz sexual, hărțuire, nedreptăți, violență domestică, excludere și alte asemenea;
– se crede superior sexului masculin;
– este inconsecvent, deoarece, în aceleași timp tot acele femei care nu susțin discriminarea lor, simultan își disprețuiesc feminitatea, râd de femeile care sunt casnice sau nu au o carieră deosebită, și își celebrează avorturile, vor să devină ca aceia pe care îi urăsc (bărbații);
– noua libertate este acum celebrată prin avort, incest, destrăbălare, lascivitate, lesbianism, pornografie, nesupunere, obrăznicie și trăire fără teama de Dumnezeu;
– ele devin singure obiecte sexuale prin expunere exagerată, constantă și peste tot (afișe, reclame, rețele de socializare, videouri etc).
O zicere interesantă, din folclorul contemporan, atrage atenția că: „nu văd rostul ca femeile să fie egale cu bărbații, din moment ce bărbații nu sunt egali între ei”.
