Tinerii au întrebări, fiecare despre sine însuși (II)

Tânăra generație își pune tot felul de întrebări…

Am rugat un grup de tineri liceeni să noteze fiecare câte trei întrebări despre sine – aceste întrebări sunt cele mai multe, față de întrebările pe care am aflat că și le pun tinerii, despre familiile în care cresc (vezi „Tinerii au întrebări despre familiile lor”), despre prietenii şi cunoscuţii lor (vezi „Tinerii au întrebări despre prietenii şi cunoscuţii lor”, partea I şi partea II), despre Universul pe care încep să îl cunoască (vezi „Tinerii au întrebări despre Univers”, partea I şi partea II). Am aflat apoi, într-o primă parte, ce se întreabă despre ei înşişi relativ la iubire (vezi „Tinerii au întrebări fiecare despre sine însuşi”, partea I).

Printre întrebările despre sine, apar şi întrebări firești, abordate natural, pe problematica feminină.

Cum o să arăt peste 10 ani?
Ce voi face în viitor?
Ce voi face cu viitorul meu?
Voi realiza tot ce îmi propun?
Ce îmi doresc cu adevărat pentru mine, pentru viitorul meu?
Voi ajunge să fiu ceea ce îmi doresc?
Ce crede lumea din jur despre mine?
Sunt o persoană rea sau bună?
Mă cunosc atât de bine cum zic?
Sunt pregătită pentru schimbare?
Sunt pregătită pentru noile lucruri ce mă aşteaptă de-a lungul vieţii mele?
O să fiu o mamă bună?
Oare fac greşit chiar atâtea lucruri?
O să mai fiu vreodată ca înainte?
Voi rămâne sau nu aşa cum sunt, şi dacă mă voi accepta?
Pot fi atât de curajoasă, puternică, bună, ca să ajung unde îmi doresc?
Cum de am reuşit să creez un drum drept până acum?
Cum de reuşesc să ţin cont de o rutină zilnică?
Cum reuşesc să ascund anumite sentimente, ca să fiu cu zâmbetul pe faţă?
De ce îmi place câteodată să îi enervez pe alţii?
Este normal să ai frica/grija zilei de mâine, la 18 ani, şi să îţi fie teamă?
Cum pot să îmi înving frica?
Oare câte alegeri greşite am făcut până acum?

Întrebări, multe, par să fie scrise la feminin – mai ales la un viitor feminin –, prin nesiguranţa şi nerăbdarea care transpar din formulare, prin faptul că impresia celor din jur contează, prin sentimentul greşelii la orice pas, prin frica pe care ajung să nu şi-o mai ascundă.

La multe dintre aceste întrebări, putem răspunde copiilor din preajma noastră. Pentru noi, cei responsabili de formarea lor spirituală, este important să îi înțelegem că au întrebări, să le înțelegem întrebările, dar și să înțelegem cât de pregătiţi suntem să le răspundem, să aflăm cum ne înţelegem pe noi din perspectiva întrebărilor lor și cât suntem dispuşi să găsim răspunsurile potrivite pentru tineri, împreună cu tinerii…