„Răscumpărare”

În așteptarea experimentării personale a răscumpărării, căutăm clarificări universale, folosind definițiile formulate de Charles Stephen Evans, în lucrarea sa „Apologetics & Philosophy of Religion”, din seria „Pocket Dictionary of…” (InterVarsity Press, 2002).

Definirea conceptului

RĂSCUMPĂRARE
Răscumpărarea este una dintre imaginile sau metaforele folosite de Noul Testament – și, în consecință, de Biserică – pentru a subînțelege lucrarea mântuitoare (vezi MÂNTUIRE) a lui Isus Cristos. Imaginea răscumpărării este preluată din vechea instituție a sclaviei, care permitea ca un sclav să fie eliberat prin cumpărare/răscumpărare. Noul Testament vede viața, moartea și învierea lui Isus ca eliberând într-un fel ființele umane din robia păcatului (vezi PĂCAT), prin ispășirea (vezi ISPĂȘIRE) acestui păcat.

Termeni în relație

ISPĂȘIRE
Ispășirea este doctrina creștină potrivit căreia Isus Cristos a rezolvat într-un fel problemele create de firea umană păcătoasă, în special problema înstrăinării de Dumnezeu. Toți creștinii afirmă realitatea ispășirii, dar nicio teorie a ispășirii nu a ajuns la o accepțiune universală. Cele mai acceptate teorii includ teoriile influenței morale, teoriile satisfacției și teoriile substituției penale.

MÂNTUIRE
Mântuirea este un termen creștin care desemnează lucrarea lui Dumnezeu în eliberarea omului. Ființele umane, aflate sub puterea păcatului (vezi PĂCAT), sunt răscumpărate (vezi RĂSCUMPĂRARE), prin viața, moartea și învierea lui Isus Cristos. Într-un sens mai larg, mântuirea se poate referi la restabilirea de către Dumnezeu a întregii ordini create, readucând-o la scopurile pentru care a fost creată.

PĂCAT
Păcatul este acel defect fundamental, sau ratare a țintei, care rezultă atunci când oamenii nu reușesc să își centreze cu încredere viața pe Dumnezeu. Păcatul poate fi privit atât ca o stare în care oamenii sunt înstrăinați de Dumnezeu, cât și ca acțiuni care provin dintr-o inimă necredincioasă și, prin urmare, sunt împotriva voinței lui Dumnezeu. În plus, păcatul poate fi înțeles atât ca realitate interioară indivizilor umani, cât și ca factor care modelează structurile sociale.