Isaia 53:12b’ & Marcu 15:28

Expresiile din textele biblice explică în termeni omenești ceva inexprimabil, așa încât orice critică a exprimării trebuie să înceapă de la înțelegerea inexprimabilului, dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică fiecărui limbaj.

Pe baza informațiilor oferite cu generozitate de Bible Hub – Online Parallel Bible (https://www.biblehub.com), clarificăm aici termenii limbajului omenesc și regulile de structură gramaticală specifică pentru câte un verset care provoacă discuții apologetice.

Ce a scris Isaia 53:12b’, ne spune Marcu 15:28 că Isus a împlinit, pe Cruce…

Isaia 53:12b

Marcu 15:28

În limba ebraică biblică, Isaia alege verbul מָנָה [manah] „a număra”, la Nifal perfect, adică o acțiune pasivă încheiată, pentru a localiza pe slujitorul suferind. Se folosește prepoziția de proximitate אֵת [et], sugerând că acest slujitor este „cu”, „împreună cu”, „lângă”, „printre” cei care au trecut dincolo de unele limite, iar ei sunt identificați printr-un participiu de la verbul פָשַׁע [pașa], „a trece peste/dincolo” de limita unor regulamente, sau „a se revolta” împotriva lui Dumnezeu.

În limba greacă a Septuagintei, este folosit λογίζομαι [loghizomai], „a fi numărat”, „a fi socotit”, la Aorist Indicativ, Diateza pasivă. Se folosește prepoziția ἐν [en], „în”, în sens static-localizator. Iar cei fără-de-lege sunt chiar ἄνομος [anomos], adică α-νόμος [a-nomos], fără-lege.

În limba română, verbul „a număra” este la Indicativ, Diateza pasivă. Se folosește prepoziția „printre”, pentru traducerea versetului isainic, dar prepoziția „cu”, pentru traducerea versetului marcian, care traduce din Isaia, în oglindă cu textul original, folosind prepoziția μετά [meta], „cu”, „împreună cu”.

Observație suplimentară

Profeția veterotestamentară isainică este preluată de toate cele patru evanghelii, mai mult sau mai puțin adaptat contextului specific. La Matei: Τότε σταυροῦνται σὺν αὐτῷ δύο λῃσταί, εἷς ἐκ δεξιῶν καὶ εἷς ἐξ εὐωνύμων (Matei 27:38), despre doi hoți/bandiți, unul la stânga, altul la dreapta. La Luca: Ἤγοντο δὲ καὶ ἕτεροι κακοῦργοι δύο σὺν αὐτῷ ἀναιρεθῆναι Καὶ ὅτε ἦλθον ἐπὶ τὸν τόπον τὸν καλούμενον Κρανίον, ἐκεῖ ἐσταύρωσαν αὐτὸν καὶ τοὺς κακούργους, ὃν μὲν ἐκ δεξιῶν ὃν δὲ ἐξ ἀριστερῶν (Luca 23:32-33), despre doi făcători de rele, unul la stânga, altul la dreapta. La Ioan: ὅπου αὐτὸν ἐσταύρωσαν, καὶ μετ’ αὐτοῦ ἄλλους δύο ἐντεῦθεν καὶ ἐντεῦθεν, μέσον δὲ τὸν Ἰησοῦν (Ioan 19:18), despre alți doi, necalificați ca fiind vinovați de ceva, puși de o parte și de alta, iar Isus la mijloc. Nu toate versiunile prezintă acest verset (Marcu 15:28) în Evanghelia după Marcu, însă versetul există în numeroase manuscrise, fiind luat în considerare astfel de Origen, Eusebiu și Ieronim, precum și de cei care au realizat numerotarea versetelor Bibliei, pe la mijlocul mileniului trecut.

Pe românește, s-a mai tradus „cel-fără-de-lege” prin „călcător-de-lege”, cumva pentru a include și sugestia limbii ebraice, cu referire la „a trece peste/dincolo” de limita unor regulamente, „a se revolta” împotriva lui Dumnezeu, a face o „(în)călcare” a Legii.

Dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică pe care le-am identificat în versetul care descrie cel mai apropiat împrejurimile Crucii, discuțiile apologetice continuă cu înțelegerea inexprimabilului.