Forum Apologetic Român / ISSN: 3045 – 2279 ISSN-L: 3045 – 2279
În articolul „Ce fel de text biblic folosește Noul Testament?”, profesorul Alexandru Mihăilă folosește conceptul „Autoritate”, pe care îl definim pornind de la definiţiile formulate de Charles Stephen Evans, în lucrarea sa „Apologetics & Philosophy of Religion”, din seria „Pocket Dictionary of…” (InterVarsity Press, 2002).
Expresiile din textele biblice explică în termeni omenești ceva inexprimabil, așa încât orice critică a exprimării trebuie să înceapă de la înțelegerea inexprimabilului, dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică fiecărui limbaj.
Pe baza informațiilor oferite cu generozitate de Bible Hub Online Parallel Bible (https://www.biblehub.com), clarificăm aici termenii limbajului omenesc și regulile de structură gramaticală specifică pentru câte un verset care provoacă discuții apologetice.
De data aceasta, ne oprim la prima parte dintr-un verset: Isaia 25:8a – pentru a înţelege mai bine la ce se referă textul propus, în această lună, de „Forum Apologetic Român”, la rubrica „Atitudini apologetice” (Ce fel de text biblic folosește Noul Testament?).
Î – Cine este Dumnezeu?
În Creștinism, Dumnezeu este cunoscut ca Duh (Ioan 4:23-24), existând prin Sine, fiind atotsuficient, independent, autonom, un singur Dumnezeu ca trei persoane: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt (Matei 3:16-17).
R – După cum S-a revelat prin Cuvânt (revelație scrisă) și natură (revelație generală) pot spune că El este Duh (Ioan 4:24) și Creatorul, Ființa Supremă (Facerea 1). Și dacă este Creator, atunci El este Stăpân peste creație (și se poate folosi de orice și oricine pentru a arăta cine este și ce cere, și să afirme/demonstreze natura Sa). Creația Sa arată că este un Creator în spatele ei (vezi ilustrarea lui William Paley – după cum ceasul cere existența unui ceasornicar, tot așa lumea cere existența unui arhitect). Pentru că un lucru nu se poate crea singur, acesta depinde de cauză (Exod 6:3), prin urmare El este omnipotent/atotputernic. Doar Dumnezeu nu are cauză, El trăiește prin Sine Însuși dintoteauna (aseitate), fără început, fără sfârșit (Exod 3:14). Aceasta este o axiomă. El nu depinde de nimeni și nimic (Psalmul 90:2). El este Legiuitorul, iar prin revelații (Scriptură și natură) vedem caracterul Său și lucrările Sale (Psalmul 119:91).
Tânăra generație își pune tot felul de întrebări, inclusiv spirituale.
Am rugat un grup de tineri liceeni să noteze fiecare câte trei întrebări despre Univers. Două treimi dintre tinerii care au formulat întrebări gândesc în prezenţa lui Dumnezeu, raportându-se firesc la El. Ceilalţi au nedumeriri atee sau agnostice – nedumeriri care devin provocarea noastră…
O parte dintre întrebările tinerilor despre Univers ne conduce la probleme practice cu care se confruntă ei.
Continuare »
de Dr. Octavian Baban
O masă rotundă asupra relației știință-religie1 și asupra felului în care această relație poate fi abordată în manualele preuniversitare este o foarte binevenită ocazie de a evalua impactul acestei teme asupra vieții intelectuale din România și de a dezvolta în consecință direcții eficiente pentru politica educațională. Articolul de față își propune să sublinieze câteva caracteristici de bază ale dialogului știință-religie într-o societate democratică și pluralistă și să sugereze, apoi, câteva modalități prin care manualul alternativ poate contribui la formarea intelectuală și etică a tinerelor generații. În primul rând, va fi evaluată nevoia de echilibrare a teoriilor științifice tradiționale, în lumina noilor descoperiri științifice, iar în al doilea rând, vor fi prezentate oportunitățile și limitările inerente ale demersului unui manual alternativ, din perspectiva relației știință-religie.
de Sebastian Marian Leonte
Lumea creștină s-a confruntat încă de pe vremea Sfinților Apostoli cu numeroase provocări și situații care au necesitat abordări adecvate și prompte din partea credincioșilor. Două exemple elocvente le reprezintă capitolul 4 din cartea Faptelor Sfinților Apostoli în care Petru și Ioan vor fi închiși pentru propovăduirea Învierii Domnului, dar și capitolul 8 din aceeași carte în care bărbatul Simon, prin comportamentul său inadecvat credinței creștine, atrăgea adepți de partea sa, atitudine contestată de către Sfântul Apostol Petru care urmărește să îi îndrepte abaterea. Întrucât contextele sociale se modifică perpetuu, influențele sunt deosebit de variate și afinitățile oamenilor tind să aibă tot mai puțin relevanță cu valorile creștine autentice, toate aceste acțiuni trebuiau opinate cu scopul de a apăra credința creștină.
Dumitru Stăniloae a fost preot ortodox, teolog, om de cultură, profesor universitar, specialist în dogmatică, filosof, traducător, scriitor, ziarist și apologet român. S-a născut în 29 noiembrie 1903, la Vlădeni, județul Brașov, murind în 5 octombrie 1993, la București.
A justificat apologetic, învățătura creștină despre Creația lumii și Sfânta Treime, dar ne-a și împărtășit din viziunea sa proprie cu privire la Dumnezeu și om. A propus dezvoltarea unei Apologetici mărturisitoare, evitând structurarea Apologeticii în spirit polemic și reducționist.
