Geneza 1:1

Expresiile din textele biblice explică în termeni omenești ceva inexprimabil, așa încât orice critică a exprimării trebuie să înceapă de la înțelegerea inexprimabilului, dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică fiecărui limbaj.

Pe baza informațiilor oferite cu generozitate de Bible Hub Online Parallel Bible (https://www.biblehub.com), clarificăm aici termenii limbajului omenesc și regulile de structură gramaticală specifică pentru câte un verset care provoacă discuții apologetice.

Și începem cu începutul: Geneza 1:1

 

Toate cele trei versiuni (în limba ebraică biblică, în limba greacă a Septuagintei și în limba română actuală) sunt construcții identice, și ca termeni, și ca relație între termeni.

Substantivul „început”, cu prepoziție, primește un rol de complement circumstanțial de timp.

Verbul „a crea” este folosit la un timp trecut/perfect (perfectat, încheiat).

„Dumnezeu” apare sub forma Elohim/Theos, ca subiect al acțiunii verbului.

Substantivul „cer”, la plural, este primul complement direct.

Substantivul „pământ” este al doilea complement direct, legat de primul prin conjuncția coordonatoare „și”.

Observație suplimentară:
În ceea ce privește textul ebraic, prezența verbului la un timp perfect, adică o acțiune perfectată/încheiată (și nu o acțiune imperfectă/neîncheiată cu conjuncția consecutivă, care să schimbe acțiunea din imperfectă/neîncheiată în perfectată/încheiată, cum este preferată construcția în limbajul biblic), aceasta poate indica o subordonare față de o acțiune ulterior menționată, așa încât se poate interpreta textul ca fiind „La început, pe când a creat Dumnezeu cerurile și pământul…, a spus Dumnezeu «Să fie lumină!»…” (Gen.1:1 și Gen.1:3). Totuși, această interpretare a textului nu își găsește vreo urmă de intenție în traducerea textului biblic în limba greacă, făcută chiar de evrei, adică în Septuaginta, ceea ce ne îndreptățește să o considerăm doar ca variantă auxiliară de înțelegere a inexprimabilului textului biblic.

Dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică pe care le-am identificat în primul verset din prima carte a Bibliei, discuțiile apologetice continuă cu înțelegerea inexprimabilului.