„Creaţionism” şi „Evoluţionism”
Textul propus, în această lună, de „Forum Apologetic Român”, la rubrica „Atitudini apologetice” (Oportunități și limite ale manualului alternativ în relația cu dialogul știință-religie), foloseşte conceptele „Creaţionism” şi „Evoluţionism” pe care le definim, pornind de la definiţiile formulate de Charles Stephen Evans, în lucrarea sa „Apologetics & Philosophy of Religion”, din seria „Pocket Dictionary of…” (InterVarsity Press, 2002).
Definirea conceptelor
CREAŢIONISM
Creaţionismul, dintr-o anume perspectivă, este teoria conform căreia creația (vezi CREAȚIA) realizată de Dumnezeu a avut loc în mod direct și nu prin intermediul unui mecanism darwinist (vezi DARWINISM) de evoluție. Mulți creaționiști consideră că Universul este relativ tânăr (cu o vechime cuprinsă între zece și cincizeci de mii de ani), deși unii susținători ai designului inteligent / Intelligent Design (vezi DESIGNUL INTELIGENT) sunt dispuși să accepte ideea unui Univers mai vechi. Creaţionismul, dintr-o altă perspectivă, este teoria conform căreia sufletul fiecărei ființe umane este creat direct de Dumnezeu și infuzat în persoana respectivă, în loc ca ființa umană să fie un produs biologic al părinților.
EVOLUŢIONISM
Evoluţionismul, sau Teoria Evoluţiei, este teoria conform căreia formele de viață s-au modificat sau au evoluat de-a lungul timpului. Dezvoltarea în cadrul unei specii, denumită microevoluţie, este necontroversată. Însă, controverse apar în ceea ce priveşte macroevoluția, conform căreia diverse forme de viață au evoluat din forme de viață mai simple, macroevoluția fiind adesea însoțită de o teorie a descendenței comune, care susține că toate formele de viață biologică au evoluat de la un organism simplu. Deși au fost elaborate diverse teorii evoluționiste, cele mai răspândite teorii actuale sunt cele neo-darwiniste (vezi DARWINISM).
Termeni în relaţie
ARGUMENTUL TELEOLOGIC / DIN DESIGN
Argumentul teleologic este un argument în favoarea existenței lui Dumnezeu care pornește de la caracterul intențional (teleologic) al Universului. Argumentul este adesea denumit „argumentul din design” și se prezintă în diferite versiuni. Acest argument a fost destul de popular în secolul al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, dar mulți atei consideră că a fost discreditat de darwinism (vezi DARWINISM). Filozofi ai religiei, precum Richard Swinburne, totuși, au dezvoltat versiuni ale acestui argumentul care sunt compatibile cu darwinismul.
CREAŢIA
Creaţia este activitatea prin care Dumnezeu a inițiat și menține Universul și toate cele ce pot exista (creaturi, îngeri, demoni…). Teologia creștină susține că Dumnezeu a creat lumea în mod liber, din nimic (ex nihilo) și că, deși Dumnezeu este prezent în mod imanent în creație, El transcende această creație.
DARWINISM
Darwinismul este o teorie a dezvoltării vieții biologice. Această teorie a fost inițiată de Charles Darwin (1809-1882), care susține că mecanismul de dezvoltare evolutivă are la bază variațiile întâmplătoare și selecția naturală, implicând competiția pentru supraviețuire și reproducere. Darwinismul a redus brusc popularitatea Argumentului din Design (vezi ARGUMENTUL TELEOLOGIC / DIN DESIGN) în Anglia și în America de Nord. Mulți gânditori religioși consideră că darwinismul este compatibil cu viziunea conform căreia Dumnezeu este Creatorul Universului, considerând selecția naturală ca fiind un instrument folosit de Dumnezeu. Cu toate acestea, ateii consideră adesea că darwinismul susține puternic viziunea lor asupra lumii. Această opinie este împărtășită de mulți susținători ai „științei creației”, care pledează pentru prezentări non-darwiniste ale originii speciilor. Gândirea darwinistă influențează, în zilele noastre, domenii precum psihologia și sociologia. Adepții abordărilor darwiniste privesc multe aspecte ale culturii umane, chiar și lucruri precum etica și religia, raportându-le la presupusele avantaje pe care le oferă.
DESIGNUL INTELIGENT
Designul inteligent este o ipoteză științifică potrivit căreia ordinea naturală a creației (vezi ORDINEA CREAȚIEI) conține un tip de complexitate care necesită un proiectant inteligent care să o cauzeze. Susținători ai designului inteligent, precum Philip Johnson, Michael Behe și William Dembski, consideră că designul inteligent este un concept care poate susține un program de cercetare empirică. Mișcarea de design inteligent nu este neapărat subordonată creaționismului relativ la conceptul de pământ tânăr și nu insistă, din punct de vedere științific, că presupusul proiectant s-ar identifica Dumnezeului biblic.
ORDINEA CREAŢIEI
Ordinea creaţiei este structura sau ordinea – asemănătoare unei legi – care își are rădăcinile în intențiile lui Dumnezeu la creație. Cei care susțin acest concept consideră, de obicei, că există anumite „ordini” sau „domenii” ale creației, precum statul și familia, fiecare cu propriile scopuri și norme. Termenul mai este folosit şi cu referire la o ordine sau sferă specifică de interes.
