Beneficiul apologeticii în societate
de Sebastian Marian Leonte
Lumea creștină s-a confruntat încă de pe vremea Sfinților Apostoli cu numeroase provocări și situații care au necesitat abordări adecvate și prompte din partea credincioșilor. Două exemple elocvente le reprezintă capitolul 4 din cartea Faptelor Sfinților Apostoli în care Petru și Ioan vor fi închiși pentru propovăduirea Învierii Domnului, dar și capitolul 8 din aceeași carte în care bărbatul Simon, prin comportamentul său inadecvat credinței creștine, atrăgea adepți de partea sa, atitudine contestată de către Sfântul Apostol Petru care urmărește să îi îndrepte abaterea. Întrucât contextele sociale se modifică perpetuu, influențele sunt deosebit de variate și afinitățile oamenilor tind să aibă tot mai puțin relevanță cu valorile creștine autentice, toate aceste acțiuni trebuiau opinate cu scopul de a apăra credința creștină.
Apologetica este o ramură a teologiei care urmărește să ofere argumente logice credinței creștine, să dezbată într-o manieră care să abunde de răbdare și bună cuviință ideile care contrariază adevărul de credință și să contribuie astfel la întărirea credinței membrilor Bisericii, la propovăduirea Evangheliei și la demontarea tuturor afirmațiilor care nu sunt valide și care pot denatura realitatea expusă de Sfânta Scriptură și de Sfânta Tradiție având, pe această cale, numeroase beneficii asupra societății.
În primul rând, apologetica creștină caută permanent să furnizeze argumente verticale cu temei atât scripturistic, cât și științific, prin care să apere credința creștină de orice eroare de interpretare precum și de toate lacunele care ar putea provoca o rătăcire de la sensul fundamental al învățăturii Evangheliei. În societate, acest aspect este deosebit de important întrucât contribuie la eludarea oricăror nedumeriri, la oferirea unei perspective clare tuturor persoanelor interesate de credința creștină și care, prin intermediul apologeticii, pot vedea întregul ansamblu corect și complet. De altfel, prin apologetică se oferă o veridicitate credinței creștine. Prin justificările de ordin științific, arheologic, istoric, filosofic credința este înconjurată de valoroase și solide argumente care o validează încă o dată și ajută oamenii ce activează în toate ariile profesionale să se raporteze într-o modalitate unică și personală la credința creștină și la învățătura bazată pe iubirea pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a propovăduit-o în timpul activității Sale pe Pământ. În plus, aș aprecia că un beneficiu fundamental al apologeticii creștine este abilitatea oratorului creștin ca, prin predica sa și prin inspirația oferită de Duhul Sfânt, să convertească persoanele necredincioase, să le ofere direcții noi și, de ce nu, să îi ajute să își ridice semne de întrebare la care să își dorească să afle răspunsuri pentru a-și putea verifica atent sistemul de valori. Implicit, prin capacitatea de a converti, de a orienta și de a inspira, apologetica este un liant în mântuirea credinciosului, o portiță pe care acesta alege voluntar să intre și prin care are oportunitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu, de a-și asocia efortul personal chemării dumnezeiești și de a răspunde la iubirea pe care Domnul o revarsă neîntrerupt asupra sa.
În al doilea rând, apologetica își atestă importanța în societate prin funcția sa instructiv-educativă în viața tinerilor. Apreciez că predominant tinerii reprezintă categoria socială care trebuie să se îmbrace cu armele lui Dumnezeu pentru a putea sta împotriva uneltirilor diavolului (Efeseni 6:11), dar și pentru a putea reprezenta un exemplu de demnitate și de asumare a Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acest sens, însuși Sfântul Apostol Pavel îl îndemna pe Timotei să fie „pildă credincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu curăția” (1 Timotei 4:12), sfătuindu-l să se perfecționeze continuu pentru a nu fi nepăsător față de harul oferit. Prin dobândirea deprinderilor creștine, printr-un mod de viață curat, prin cultivarea frumosului, a binelui, a dreptății, dar și printr-o permanentă comuniune cu Sfânta Biserică, tânărul dobândește posibilitatea de a-și intensifica trăirea creștină și devine apt de a oferi răspuns celorlalți cu privire la identitatea sa religioasă. Mai mult, dacă umblăm îmbrăcați în Domnul Iisus (Romani 13:14), putem contribui nu doar la apărarea credinței creștine și la disiparea tuturor nedumeririlor pe care creștinii sau persoanele care doresc să îmbrățișeze credința creștină le au. Apologetica îi ajută pe tineri să își întărească credința, să dezvolte o nădejde puternică în Dumnezeu și în voia Sa, să își trăiască viața în pace față de ceilalți și să fie grijulii față de condiția spirituală a aproapelui lor. Pe această cale, putem afirma că apologetica modelează puternic și constructiv personalitatea tânărului, fiind aptă să ofere societății tineri pregătiți, prudenți față de păcat, dar dornici de a ajuta prin amabilitate, responsabilitate și tact creștin.
Pe de o parte, prin apologetică este încurajată dezbaterea și argumentarea într-o manieră civilizată și politicoasă. În acest sens, unul dintre cei mai mari apologeți ai perioadei patristice, Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, reprezintă pentru mine un model de elocvență și de claritate a mesajului transmis, de exigență față de propriile defecte, de dreptate și de iubire față de Dumnezeu și aproapele. Întreaga activitate desfășurată de acesta a făcut obiectul apărării și răspândirii credinței creștine către toate păturile sociale. Astfel, pe baza personalității Sfântului Ioan Hrisostom, înțelegem că apologetul trebuie să își exprime ideile pe înțelesul interlocutorului, utilizând argumente adecvate și pertinente, dar având permanenta imagine a ideii pe care trebuie să o afirme sau să o infirme. Apologetul creștin nu trebuie să manifeste o atitudine nepoliticoasă și lipsită de tact creștin față de persoanele cu care interacționează, ci trebuie el însuși să reprezinte un model. O inimă curată este o condiție fundamentală pentru a putea expune relevant argumentele creștine. Pe baza cuvintelor Mântuitorului nostru Iisus Hristos care afirma că „din prisosul inimii grăiește gura” (Luca 6:45) înțelegem de ce este imperios necesar ca trăirea creștină să fie reală, onestă și fundamentală în vederea susținerii unui discurs apologetic constructiv.
Societatea, aflată perpetuu în dorința de a menține pasul cu modificările care apar, omite adesea că răbdarea și cordialitatea în discuțiile pe care le purtăm între noi sunt fundamentale, însă apologetica reactualizează necesitatea dialogului deschis, înțelegător și oportun schimbărilor pozitive. De asemenea, putem afirma și că propovăduirea credinței creștine ne stimulează toleranța față de convingerile religioase asumate de către ceilalți și ne ajută să înțelegem că secolul al XXI-lea este un amplu mozaic al credințelor și convingerilor religioase la care atât apologetul creștin, cât și credinciosul de rând trebuie să fie apt să se adapteze, să înțeleagă că doar prin puterea exemplului poate avea un aport semnificativ și pozitiv în viața celuilalt. În acest fel, putem observa că apologetica încurajează libertatea cuvântului, susținerea punctului de vedere cu responsabilitate și verticalitate, asumarea unei identități originale și demne, fundamentată pe Jertfa Mântuitorului de pe Golgota.
Pe de altă parte, prin intermediul apologeticii sunt apărate valorile originale ale poporului român de multitudinea informațiilor și a conceptelor care ne sunt prezentate prin intermediul mass-media și al televiziunii. Din acest motiv, pregătirea apologetului trebuie realizată cu atenție sporită sub îndrumarea și ascultarea profesorilor cu experiență de la care acesta să poată înțelege învățătura creștină și de la care să poată deprinde arta discursului, deosebit de utilă unei propovăduiri intense. Această pregătire continuă îi va construi apologetului un filtru critic foarte bine dezvoltat și extraordinar de util în activitatea sa întrucât concomitent fluxului permanent de informații ce sunt transmise cu o viteză surprinzătoare trebuie să fie și atenția sa continuu îndreptată către orice ar putea distorsiona adevărul propovăduit de Biserică.
Pe baza celor afirmate mai sus, putem conchide că apologetica continuă să joace un rol important în dezvoltarea și în bunul mers al societății în acest secol al vitezei, al incertitudinii, al schimbărilor, prin argumentele pe care își fundamentează teoriile, prin rolul benefic și instructiv pe care îl are în viața tinerilor, prin sistemul liber și responsabil pe care o dezbatere de tip apologetic îl implică, prin apărarea valorilor creștine autentice și, astfel, prin apărarea credinței, sporirea încrederii în Dumnezeu, inițierea celor de alte religii în realitatea creștină și responsabilizarea populației cu privire la mântuirea proprie și a celorlalți.
Cu gândul îndreptat către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, un veridic atlet al lui Hristos, care ne îndemna spunând „Să fii cu toți politicos, dulce la vorbă, blând, primitor. Despre nici un om să nu-ți scape vreun cuvânt urât. În felul acesta toți te vor iubi. Dar și în ziua Judecății Domnului te va afla curat și nepătat. Căci dacă vom da socoteală pentru orice cuvânt de prisos, cu atât mai mult vom răspunde pentru vorbele noastre de rău”, concluzionez că apologetica, prin activitatea creștinilor mărturisitori, promovează adevărul și dreptatea, iubirea de Dumnezeu și de aproapele, contribuind vizibil la apărarea credinței creștine și la răspândirea învățăturilor folositoare sufletului.
NOTĂ: Acest articol este lucrarea de final de Program de Apologetică pe care l-a prezentat Sebastian Marian Leonte (foto alăturat), în urma căruia i s-a oferit ”Certificatul de Absolvire”. Ulterior această lucrare a fost publicată și de Revista Aegyssus XXI, nr. 28 / ianuarie 2023, ISSN 2067-6514, revista Liceului Teoretic ”Grigore Moisil” din Tulcea, în cadrul anului școlar 2022-2023 (când acesta se afla în clasa a XII-a A). Folosit și publicat cu aprobarea în scris din partea autorului.
