Prin „Moarte”, la „Înviere”

Prin moarte, se ajunge la înviere, și o putem spune folosind definițiile formulate de Charles Stephen Evans, în lucrarea sa „Apologetics & Philosophy of Religion”, din seria „Pocket Dictionary of…” (InterVarsity Press, 2002).

Definirea conceptului

MOARTE
Moartea este continuarea existenței dincolo de sfârșitul vieții biologice a unei persoane. Toate marile religii dau, într-un fel sau altul, un răspuns la întrebarea ce se întâmplă după moarte și la implicațiile acestui răspuns pentru sensul vieții și al morții. Unele dintre modalitățile alternative prin care s-a considerat că oamenii supraviețuiesc morții includ reîncarnarea (vezi REÎNCARNARE), existența fără trup a sufletului (vezi SUFLET) și învierea trupească (vezi ÎNVIERE), ultimele două fiind considerate de creștini ca stări succesive. Unii teologi contemporani se gândesc la supraviețuirea după moarte nu ca la o posibilă stare de fapt, ci ca la o imagine sau un mit menit să dea un sens vieții de aici și de acum. Întrebările filosofice ridicate de posibilitatea supraviețuirii după moarte se centrează pe chestiuni de ordin personal.

ÎNVIERE
Învierea este o doctrină creștină conform căreia cei care sunt răscumpărați în Cristos sunt destinați să trăiască din nou în trupuri reînnoite și transformate după moarte (vezi VIAȚA DUPĂ MOARTE). Modelul pentru înviere este învierea lui Isus, al cărui trup a fost înviat din morți a treia zi după crucificare. Natura trupurilor înviate este misterioasă, dar Biserica a învățat în mod tradițional că va exista atât continuitate, cât și discontinuitate între trupurile noastre pământești actuale și trupurile noastre spirituale de la înviere.

Termeni în relație

REÎNCARNARE
Reîncarnarea este credința că după moarte o persoană renaște. Această doctrină a fost promovată de Platon și este susținută de religii originare din India, în special Hinduismul și Budismul. În aceste religii se crede că o persoană se reîncarnează succesiv, în conformitate cu karma (principiul moral care garantează că se culege ceea ce se seamănă), până când se atinge purificarea finală și se scapă de roata reîncarnării. Reîncarnarea este înțeleasă cel mai natural ca renașterea sufletului într-un corp nou, deși budiștii neagă existența unui suflet substanțial.

SUFLET
Sufletul este partea conștientă și responsabilă a unei persoane. Mulți filosofi precum și mulți teologi creștini, au considerat că sufletul, în acest sens, este o entitate imaterială sau spirituală care este capabilă să fie despărțită de corp la moarte (vezi MOARTE) și reîncarnată (vezi REÎNCARNARE), cum propune Platon, sau înviată (vezi ÎNVIERE), cum propune Creștinismul, sau reîncarnată la un moment ulterior, cum propun credințele asiatice.

VIAȚA DUPĂ MOARTE
Viața după moarte este continuarea existenței personale conștiente după moarte (vezi MOARTE). În mod tradițional, creștinii învăță că speranța vieții după moarte se bazează pe promisiunea lui Dumnezeu privind învierea trupului (vezi ÎNVIERE), deși existența personală continuă între moarte și înviere într-o anumită stare intermediară, în care cei care sunt salvați sunt cu Dumnezeu. Un astfel de punct de vedere implică existența unui suflet (vezi SUFLET) care este separabil de trup. În secolul al XX-lea, unii teologi au susținut că creștinii ar trebui să adopte o viziune fizicalistă asupra persoanei umane, care identifică persoana cu trupul. O astfel de viziune este incompatibilă cu o stare intermediară și se confruntă cu problema legat de cum este persoana trupească înviată identică cu persoana care a murit, dacă nu există un suflet care să asigure această identitate.