Isaia 60:6b

Expresiile din textele biblice explică în termeni omenești ceva inexprimabil, așa încât orice critică a exprimării trebuie să înceapă de la înțelegerea inexprimabilului, dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică fiecărui limbaj.

Pe baza informațiilor oferite cu generozitate de Bible Hub – Online Parallel Bible (https://www.biblehub.com), clarificăm aici termenii limbajului omenesc și regulile de structură gramaticală specifică pentru câte un verset care provoacă discuții apologetice.

La început de an, privim spre un verset care a provocat reflecții intrate în tradiția creștină încă de la început: Isaia 60:6b.

În limba ebraică biblică, cele două daruri, de זָהָב [zahav] „aur” și de לְבוֺנָה [levonah] „tămâie”, sunt complementele directe ale verbului care le urmează, ca acțiune imperfectă/neîncheiată, într-o construcție gramaticală aproape identic reluată apoi, pentru תְּהִלֹּת [tehillot] „laude”, care nu sunt diferențiate complementiv, dar sunt mai multe într-un singur plural, astfel încât să facă loc Tetragramei יהוה. Este de observat că verbul laudelor, בָּשַׂר  [basar] „a vesti”, la Piel nespecific, va fi folosit de Isaia și la începutul capitolului următor (Isaia 61:1), în care Mesia însuși spune că a fost trimis să vestească vestea cea bună…

În limba greacă a Septuagintei, aflăm că se vor aduce χρυσίον [chrysion] „aur” şi λίβανον [libanon] „tămâie” – chiar dacă aducerea este propusă separat pentru aur și tămâie, adică nu ca în ebraică, împreună –, pentru a se continua cu o traducere interpretată soteriologic pentru restul versetului ebraic, pe bază de σωτήριον [soterion] „mântuire”, un singular atotcuprinzător al laudelor ebraice, construind o imagine în spiritul mesianic al acelei epoci biblice grecești.

În limba română, după modelul ebraic, putem vedea cele două daruri, de „aur” și de „tămâie”, ca fiind complementele directe ale verbului care le urmează în viitor – timpul viitor al modului indicativ –, într-o construcție gramaticală aproape identic reluată pentru „laude”, astfel încât să facă loc Domnului. Traducerile românești oferă diverse variante pentru aducerea celor două daruri, care pot fi chiar trei, aduse împreună sau separat – ca în Septuaginta –, de cei care aduc laudele sau doar prin intermediul cămilelor și dromaderilor din Șeba (acele animale de transportat marfă, menționate în prima parte a versetului).

• • „toți de la Sava vor veni, aducînd aur și tamîie; vor aduce și piatră cinstită, și mîntuirea Domnului vor binevesti” – Biblia sau Dumnezeiasca Scriptură ale cei vechi și ale cei noao leage, toate care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înțeleagerea limbii rumânești, cu porunca preabunului creștin și luminatului Domn Ioan Șărban Cantacozino Basarabă Voievod și cu îndemnarea dumnealui Constandin Brâncoveanul, Marele Logofăt, București, 1688

• • „toate sosesc din Șeba, încărcate cu aur și cu tămîie, cîntînd laudele Domnului” – Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1997

• • „toți cei din Sava vor veni aducând aur; tamâie vor aduce și piatră scumpă, și mântuirea Domnului vor binevesti” – Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diotorisită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, sprijinit de numeroase alte osteneli, București, 2001
  • „vor veni toţi din Seba, aducând aur şi tămâie, şi vor vesti laudele Domnului” – Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, cu trimiteri, traducerea Dumitru Cornilescu, ediţie revizuită ortografic, Bucureşti, Editura Asociaţia Biblică Română Cass Bibliei, București, 2019

Observație suplimentară

Ecourile acestui verset se deslușesc în Evanghelia după Matei 2:9-11 „Magii… steaua… deasupra locului unde era Pruncul… au văzut Pruncul cu Maria … I s-au închinat… I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă” (…προσήνεγκαν αὐτῷ δῶρα, χρυσὸν καὶ λίβανον καὶ σμύρναν), asemeni regilor care vin cu daruri מַלְכֵ֥י שְׁבָ֥א וּ֝סְבָ֗א „din Șeba și Seba”, primind chiar מִזְּהַ֪ב שְׁ֫בָ֥א „din aurul Șebei”, conform versurilor psalmice (Psalm 72:10b/15a’).

Acei magi/regi/înțelepți pot fi trei, în numărul completitudinii creștine, cărora tradiția a ajuns să le dea și nume: Baltasar, rege al Arabiei/Etiopiei, Melchior, rege al Persiei, și Gaspar/Casper, rege al Indiei (cf https://www.britannica.com/topic/Magi).

Dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică pe  care le-am identificat în legătură cu tradiția creștină a nașterii Mântuitorului, discuțiile apologetice continuă cu înțelegerea inexprimabilului.