Isaia 25:8a

Expresiile din textele biblice explică în termeni omenești ceva inexprimabil, așa încât orice critică a exprimării trebuie să înceapă de la înțelegerea inexprimabilului, dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică fiecărui limbaj.

Pe baza informațiilor oferite cu generozitate de Bible Hub Online Parallel Bible (https://www.biblehub.com), clarificăm aici termenii limbajului omenesc și regulile de structură gramaticală specifică pentru câte un verset care provoacă discuții apologetice.

De data aceasta, ne oprim la prima parte dintr-un verset: Isaia 25:8a – pentru a înţelege mai bine la ce se referă textul propus, în această lună, de „Forum Apologetic Român”, la rubrica „Atitudini apologetice” (Ce fel de text biblic folosește Noul Testament?).

Cele trei versiuni (în limba ebraică biblică, în limba greacă a Septuagintei și în limba română actuală) propun şi construcții aproape identice ca termeni, dar şi unele ne-identităţi, ca termeni şi relație între termeni.

Verbul „a înghiţi/devora/distruge” este folosit la timpul perfect din ebraică, timpul aorist din greacă şi timpul prezent din română – de remarcat că predicatul este la diateza activă.

Substantivul „moarte”, cu articol, este în Nominativ, în greacă, şi într-un Acuzativ fals Nominativ, sau Nominativ fals Acuzativ, în română.

Locuţiunea adverbială „pe vecie”, alcătuită din substantiv cu prepoziţie, în ebraică şi română, este complementul circumstanțial de timp. În greacă, însă, lucrurile diferă puțin…

Observație suplimentară

Acest verset atrage atenţia noastră pentru că ar fi „citat în 1 Corinteni 15:54 nu după LXX (katepien ho thanatos ischysas), ci după Proto-Theodotion (katepothe ho thanatos eis nikos)”, după cum citim în articolul profesorului Alexandru Mihăilă, de la rubrica „Atitudini apologetice”.

Termenul folosit de Septuaginta diferă faţă de termenul tradus din ebraică, precum diferă şi faţă de termenul tradus în română, dar semnificativ este faptul că textul este citat în „Prima scrisoare către corinteni” folosindu-se un alt complement circumstanțial, precum şi o diateză diferită a verbului – iar explicaţia justificării acestui fenomen o citim în articolul cu titlul „Ce fel de text biblic folosește Noul Testament?”, în legătură cu limba greacă a Proto-Theodotion-ului.

Apar aici două diferenţieri majore faţă de textul Septuagintei, şi anume diateza verbului, care este „a înghiţi/devora/distruge” la aorist indicativ pasiv (nu activ), dar şi substantivul „victorie/biruinţă”, în Acuzativ, cu prepoziţie, înlocuind locuţiunea adverbială „pe vecie”. Substantivul „victorie/biruinţă”, propus de Proto-Theodotion şi citat de „Prima scrisoare către corinteni”, apare în textul nou-testamentar cu sensul clar creştin de victorie/biruinţă obţinută de Cristos (cf. Matei 12:20 şi 1Corinteni 15:54), care a învins toată puterea întunericului/păcatului. Acestea permit varianta de traducere, conform înţelegerii contextului, prin „Moartea a fost înghiţită de biruinţă”.

Dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică pe care le-am identificat într-un verset din Cartea profetului Isaia, tradus în Septuaginta şi citat în Noul Testament după Proto-Theodotion, discuțiile apologetice continuă cu înțelegerea inexprimabilului.