„Învățătura creștină în expunerea apologetică”, de protoiereu Pavel Svetlov

Lucrarea lui Pavel Svetlov cu titlul „Învățătura creștină în expunerea apologetică”, a apărut în două volume, în traducerea profesorilor universitari Serghie Bejan şi Constantin Tomescu, de la Facultatea de Teologie din Chișinău.

Primul volum a fost publicat la Tipografia „Tiparul Moldovenesc” din Chişinău în anul 1935, iar volumul a doilea, în anul 1936, la aceeași tipografie.

Autorul Pavel Svetlov, născut în 1861 și decedat în 1942, a absolvit Seminarul Teologic din Reazani, apoi Academia Duhovnicească din Moscova, în anul 1886. Ajunge profesor universitar la catedra de teologie a Universității din Kharkov și apoi la aceeași catedră de la Universitatea „Sfântul Vladimir” din Kiev, unde a funcționat până la revoluția din 1917.

Cartea apare în prima ediție în anul 1898 sub titlul: „Încercare de a expune apologetic învățătura creștină ortodoxă”. Autorul a revăzut-o, a prelucrat-o și a completat-o până în anii 1914-1915, când a fost publicată ediția a IV-a, intitulată: „Învățătura creștină în expunerea apologetică”, în două volume.

Traducătorii celor două volume spun despre profesorul Pavel Svetlov că dovedește o oarecare independență în cadrul Ortodoxiei, dar și cunoștințe profunde din literatura patristică; el este un iubitor fiu al Bisericii Ortodoxe și deplin convins de adevărurile învățăturii ei. Însă Pavel Svetlov nu cade de acord cu toate formele ei de existență și de manifestare în viața pământească, iar forurile superioare ruse nu i-au apreciat, la timp și după merit, lucrările și cugetările sale teologice.

Volumul I cuprinde:
Partea I: „Despre mijloacele și izvoarele științei religioase-creștine”.
Partea a II-a: „Despre Dumnezeu în Sine”.
Partea a III-a: „Dumnezeu în rapoartele Lui generale față de lume ca Creatorul și Providențiatorul ei”.

Volumul II cuprinde:
Partea I: „Ponirologia sau învățătura despre rău, originea, esența și urmările lui”.
Partea a II-a: „Principiile învățăturii despre mântuire și Hristologia sau învățătura despre persoana Mântuitorului”.

La finalul primului volum, găsim un „Adaus”, intitulat „Ce să citim în teologie”, despre care autorul, P. Svetlov, spune că este un indicator sistematic al literaturii apologetice în limbile rusă, germană, franceză și engleză (pentru anii 248-1906).