„Biserica Online”: Analiză și Perspective

de Conf. univ. dr. Daniel FODOREAN
Institutul Teologic Baptist din București

Introducere

„Biserica Online. Analiză și Perspective” prezintă obiectivele, metoda și concluziile proiectului de cercetare cu același nume, proiect realizat în cadrul Institutului Teologic Baptist din București (nr. 78/31.03.2021) în perioada Aprilie – Mai 2021 sub coordonarea mea, cu implicarea studenților din anul 4, an universitar 2020-2021. Ideea pentru acest proiect de cercetare s-a născut și a fost realizată în perioada Pandemiei de Covid-19, mai precis după declararea oficială a Pandemiei de Covid-19 de către Organizația Mondială a Sănătății (11 Martie 2020) și după finalizarea perioadei de carantină, cunoscută sub numele de „lockdown”, care a fost instaurată în anul 2020 în cele mai multe țări din lume.

În România starea de urgență a fost instaurată în baza decretului 195 din 16 martie 2020¹ pentru o perioadă de 30 de zile, ulterior, pe 14 aprilie 2020, fiind prelungită pentru încă 30 de zile. Începând din 15 Mai 2020 România a intrat în starea de alertă care a fost prelungită periodic până la 9 Martie 2022. Întreaga societate a fost afectată de măsurile restrictive impuse de guvernele fiecărei țări, inclusiv întâlnirile publice ale bisericilor. Măsurile restrictive față de biserici, în România, au variat în funcție de incidența îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2, de la limitarea numărului credincioșilor care pot participa la o întâlnire religioasă până la interzicea totală a întâlnirilor religioase, cea din urmă situație regăsindu-se cu precădere în perioada stării de urgență. Soluția la care cele mai multe biserici au recurs a fost utilizarea tehnologia informației și comunicației, a mediului online în vederea realizării serviciului religios. Se poate spune că biserica a experimentat cea mai mare migrație din istoria poporului lui Dumnezeu. Mai mare decât migrația evreilor din Egipt în Canaan. Mai mare, chiar, decât cele trei întoarceri din robie la Ierusalim. În anul 2020, această migrație a vizat alte teritorii. Biserica a migrat din spațiul real în spațiul virtual cu o viteză pe care nici măcar nu ne-o puteam imagina înainte. Presupoziția proiectului de cercetarea a fost că Biserica online a dobândit prin această Pandemie noi înțelesuri și noi dimensiuni. O primă prezentare a rezultatelor acestui proiect a fost făcută în data de 19 Mai 2021 în cadrul unui webinar organizat pe această temă.

Principalele obiectivele ale acestei cercetări au fost: 1) Să înțelegem modul în care Bisericile Evanghelice Române au utilizat mediul online în perioada de Pandemie; 2) Să identificăm concepția actuală a bisericii față de utilizarea mediului online în activitatea bisericii; 3) Să identificăm bunelor practici de slujire a bisericii în mediul online; 4) Să identificăm perspectiva pe care o are biserica cu privire la utilizarea în continuare a mediului online pentru activitățile bisericii.

Metoda de cercetare aleasă este cea a anchetei prin aplicarea unui chestionar la un grup de respondenți. Chiar dacă chestionarul reprezintă o metodă de investigare cantitativă, întregul proces de cercetare propune o combinare a metodei cantitative cu metode calitative. Asigurarea unei abordări calitative s-a făcut prin fixarea unor obiective care vizează mai mult aspectul calitativ, prin formularea întrebărilor din chestionar care să provoace la alegerea sau formularea unor răspunsuri de natura calitativă, cât și prin intermediul „observației pasive” și „interviului”, ca și metode calitative care vin să suplimenteze ancheta realizată prin folosirea chestionarului. Chestionarul este de fapt „instrumentul de bază al sondajului”², sondajul de opinie având scop determinarea opiniei unei populații cu privire la un anumit subiect prin raportări cantitative. Chestionarul „Biserica Online. Analiză și Perspective” a fost conceput pentru a colecta două categorii de informații, și anume, pe de-o parte, colectarea de informații despre respondenți, secțiunea fiind numită „informații generale”, iar, pe de altă parte, colectarea de informații privitoare la utilizarea mediului online în activitatea bisericii, secțiunea fiind numită „informații specifice”. Cercetarea specifică a fost realizată prin intermediul a cincisprezece întrebări despre biserica online. Aceste întrebări investighează atât aspectele conceptuale, cât și aspectele tehnice, administrative și modalitatea de utilizare privind activitatea bisericii raportată la mediul online.

Proiectul de cercetarea a fost conceput având delimitări legate de spațiu, fiind invitați la a completa acest chestionar credincioși români evanghelici care locuiesc în România și în alte țări din Europa, dar au fost completate și câteva chestionare din afara Europei. Un număr de 285 de persoane au completat chestionarul. Persoanele care au răspuns la chestionar aparțin bisericilor localizate în România, în alte țări din Europa, în America și Australia. La afirmația „Menționați localitatea și țara unde se află biserica la care faceți referire în acest chestionar”, 86% dintre respondenți au afirmat că aparțin unei biserici din România, 13% că aparțin unei biserici române din Europa, iar 1% au afirmat că aparțin unei biserici din America și Australia.

Românii din afara granițelor țării care au răspuns la acest chestionar sunt localizați în Moldova, Italia, Spania, Austria, Belgia, Olanda, Suedia, Norvegia, Germania, Statele Unite ale Americii și Australia. Bisericile la care s-a făcut referire în chestionar sunt localizate în 56 de localități din România, din care 45 localități din mediu urban (80,36%) și 11 localități din mediul rural (19,64%). Respondenții implicați în proiectul de cercetare fac parte din biserici localizate în diferite zone ale țării, după cum se poate vedea și în imaginea de mai jos, Transilvania fiind reprezentată cel mai bine.

Publicul țintă implicat care a fost avut în vederea pentru acest proiect de cercetare a fost constituit din persoane individuale care sunt membrii într-o Biserică Evanghelică din Romania sau din diaspora europeană. Cei mai mulți respondenți la acest chestionar sunt din bisericile baptiste (68,4%), urmați de membrii din bisericile Penticostale și Creștine după Evanghelie, dar, chiar dacă într-un număr mai mic, au fost implicați și credincioși din bisericile neafiliate unui cult.

Mărimea bisericilor la care fac referire persoanele care au completat chestionarul, după cum se poate vedea din grafiul de mai jos, variază de la 15 membrii până la peste 500 de membrii, o pondere mai mare de reprezentare având bisericile de peste 500 de membri (15,1%) și bisericile care au între 50 și 100 de membri (15,1%), urmate de bisericile care au între 150-200 de membri (12,6%). Acest fapt nu a fost urmărit în mod expres, ci a rezultat indirect ca urmare a persoanelor care au acceptat să completeze acest chestionar.

Din punct de vedere al vârstei, categoria cu ponderea cea mai mare o reprezintă persoanele cu vârsta cuprinsă între 40 de ani și 55 de ani (37,9%), urmată de persoanele care au vârsta cuprinsă între 25 de ani și 40 de ani. Ponderea cea mai mică în completarea acestui chestionar o au persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 și 65 (8,1%), cât și persoanele peste 65 de ani (3,2%).

Vârsta constituie un element important în formarea unei înțelegeri cu privire la utilizarea de către bisericii a spațiului online, la bază fiind tocmai capacitatea personală de a naviga într-un astfel de spațiu. Termenul utilizat pentru acesta în literatura de specialitate este cel de alfabetism digital care a fost definit ca fiind „conștientizarea și capacitatea individului de a utiliza în mod adecvat instrumentele digitale cu scopul identificării, accesării, evaluării și analizei resurselor digitale, construirii și acumulării de noi cunoștințe, comunicarea cu ceilalți”³. Marc Prensky este un scriitor și vorbitor american în domeniul educației care a folosit pentru prima în dată, în 2001⁴, termenii nativ digital și imigrant digital pentru a arăta modul diferit în care oamenii se raportează la tehnologia digitală. În mod simplu, „nativii digitali sunt noul val de oameni născuți în tehnologia înfloritoare în timp ce migranții digitali reprezintă generația de tranziție, care cunoaște și folosește noile tehnologii, dar își pot aminti vremea în care virtualul nu exista decât în subsolurile întunecate, numite Internet Cafe-uri”⁵. O identificare și mai specifică a acestora este că „cei născuți după ’90 intrau în categoria nativilor digitali, iar migranții ar fi restul, inclusiv o parte din generația Y, partea născută între 1978 și 1990, reprezentanții generației X (1965-1978), dar și bunicii și bunicuțele din generația Baby Boomers (1947-1960), cu condiția să se fi pus pe învățat internetul”⁶. Această împărțire, nativi digitali și migranți, are în vedere perioada în care fiecare persoană s-a născut. O altă clasificare poate fi făcută având în vedere disponibilitatea fiecăruia de a integra tehnologia digitală în viața personală și profesională. În această ultimă clasificare au fost identificate trei categorii, și anume: Evitatorii (Avoiders), Adaptații Ezitanți (Reluctant Adopters, la imigranți)/ Minimaliști (Minimalists la nativi) și Adoptații/Participanții Entuziaști (Enthusiastic Adopters / Participants)⁷. Evitatorii (Avoiders) sunt „cei care evită digitalul fie pentru că nu îl înțeleg, fie pentru că nu se simt atrași de el”. Adaptații Ezitanți sunt „cei care se descurcă cu tehnologia, dar încearcă să se lege cat mai puțin de ea”. Adoptații/Participanții Entuziaști sunt cei care „postează, vorbesc, se joacă și încearcă totul” prin utilizarea tehnologiei digitale.

În ceea ce privește România, potrivit raportului anual privind Indicele economiei și societății digitale (DESI) 2021, „mai puțin de o treime dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani au competențe digitale cel puțin de bază (56% la nivelul UE în ansamblu), în timp ce 35% au competențe cel puțin de bază în materie de software (media UE: 58%). Numai 10 % dintre persoane au competențe digitale peste nivelul de bază”⁸.

Din punct de vedere al rolului și slujirii specifice pe care respondenții îl au în biserica locală, la întrebarea „Sunt implicat în conducerea bisericii la care fac referire în acest chestionar” doar (39,6%) menționeză că dețin o poziție oficială în biserică, dar 60,4% nu sunt parte a conducerii bisericii lor. După cum arătă răspunsurile la întrebarea „Implicarea mea în slujirea bisericii este”, 77,5% dintre respondenți au diverse slujiri în biserica locală, deci sunt membrii activi, iar doar 22,5% dintre respondenți nu au o slujire specifică în biserica locală. Din totalul celor care sunt implicați activ în slujirea bisericii 18,2% îndeplinesc slujba de pastor.

Atunci când ne referim la gen, o pondere mare îl au respondenți de gen masculin (62,1%), față de respondenții de gen feminin (37,9%).

Definirea „bisericii online”

În vederea identificării concepției actuale a bisericii față de utilizarea mediului online în activitatea bisericii, participanții în proiect au fost invitați să răspundă la afirmația „Pentru mine, biserica online este acea comunitate de credincioși care”, fiind oferite patru posibile alternative, după cum urmează:

• se întâlnește numai online fără a avea niciodată întâlniri față în față (R1)
• se întâlnește într-un spațiu fizic, dar și în mediu online pentru anumite
• activități ale sale, sau temporar își desfășoară întreaga activitate online (R2)
• transmite prin intermediul internetului, în direct sau înregistrare, serviciile bisericii care au avut loc în spațiul special destinat pentru acestea (R3)
• altele (fiecare persoană putea să scrie propria-i definiție) (R4)

După cum rezultă din graficul de mai jos, credincioșii evanghelici implicați în proiect, într-un procent destul de mic (9,1%), au înțelegerea personală că „biserica online” este o comunitate de credincioși care „se întâlnește numai online fără a avea niciodată întâlniri față în față”, cu alte cuvinte o comunitate în întregime virtuală. Astfel că, potrivit opțiunii respondenților, în această înțelegere a fost pus semnul egal între „biserica online” și „biserica virtuală”. Surpriza vine din faptul că un număr foarte mic (6,38%) dintre respondenții cu vârste cuprinse între 15 și 25 de ani, adică, generația nativilor digitali, nu au susținut o astfel de definiție. Ponderea cea mai mare a susținătorilor acestei definiții se află la persoane cu vârste cuprinse între 40 de ani și 55 de ani, mai precis 12,04% dintre totalul respondenții cu această vârstă. Ei sunt urmați de persoanele că au declarat că au vârsta cuprinsă între 25 de ani și 40 de ani, răspunsul lor totalizând 8,16% din răspunsurile la această întrebare oferite de cei din acest grup de vârstă.

Răspunsul cu cea mai mare pondere (58,2%) este cel prin care „biserica online” este definită ca acea comunitate de credincioși care „se întâlnește într-un spațiu fizic, dar și în mediu online pentru anumite activități ale sale, sau temporar își desfășoară întreaga activitate online”. Deci, mediul online este utilizat ca un spațiu complementar, doar pentru anumite activități specifice ale bisericii, adunarea având întâlniri în mod fizic, doar ocazional și temporar, când o situație excepțională o cere, întreaga adunare se poate întâlni online. Motivul principal al utilizării spațiului online pentru anumite activități ale bisericii este cel al creșterii eficienței slujirii bisericii, în special în marile centre urbane, unde organizarea unor întâlniri online ar contribui la câștigarea timpului petrecut în trafic și folosirea lui pentru alte activități. Ponderea cea mai mare de susținere a acestui răspuns (65 de persoane reprezentând 60,19% din totalul persoanelor din această categorie de vârstă) din totalul respondenților vine de la persoanele cu vârste cuprinse între 40 și 55 de ani, urmate de persoane din categoria de vârstă 25-40 de ani (61 de persoane reprezentând 62,24% din totalul persoanelor din această categorie de vârstă). Persoanele cu vârstă de peste 65 de ani susțin în proporție de 77,78% din totalul persoanelor din această categorie de vârstă această formulare de definire a bisericii online.

Locul al doilea conform cu opțiunile respondenților (27% din totalul participanților în acest chestionar) se referă la definirea „bisericii online” ca fiind a „transmite prin intermediul internetului, în direct sau înregistrare, serviciile bisericii care au avut loc în spațiul special destinat pentru acestea”. În fapt, această afirmație privitoare la biserica online se centrează mai mult asupra programului bisericii, decât pe interacțiunea și slujirea împreună ca și comunitate. Potrivit acestei afirmații, mediul online servește ca un mijloc de transmitere a programelor religioase, programe care sunt produse direct din clădirea bisericii. Unul dintre motivele pentru care serviciile se transmit direct online sau sunt înregistrate din clădirea bisericii se referă la faptul că acolo se găsește tehnologia și spațiul adecvat pentru realizarea acestor programe. La instaurarea stării de urgență în România, ca urmare a Pandemiei de Covid-19, cam acesta a fost modelul cel mai folosit pentru realizarea serviciile religioase. Au existat mai puține situații în care predicile și cântările au fost înregistrate în locuințe private sau alte spații. Această formă de realizare online a serviciilor bisericii nu permite prea mult spațiu pentru angajarea membrilor unii față de ceilalți, marcând o separare evidentă între un „pol activ” al închinării, cei care slujesc prin cântare și predicare, și un „pol pasiv” cei care privesc la actul închinării și poate unii, își exprimă închinarea în spațiul lor privat. Acesta este modelul unui „serviciul religios de televizor” sau a unui „film religios” postat pe online. În favoarea unei astfel de definiri a „bisericii online” cel mai mult s-au exprimat persoanele cu vârsta cuprinsă între 25 și 40 de ani (26,53% din respondenții cu această vârstă), urmate imediat ca și număr de respondenți cu vârsta cuprinsă între 40 de ani și 55 de ani (23 persoane; 21,3% din respondenții cu această vârstă).

Un procent de 5,7% din totalul persoanelor care au completat chestionarul, la acest prim item de evaluare, au preferat să vină cu o definiție personală sau cu anumite comentarii. Definițiile personale menționate de unii dintre respondenții la chestionar nu exprimă concepte noi, ci mai degrabă așază într-o formulare puțin diferită parte din ideile preluate din cele trei afirmații menționate explicit în chestionar. Câteva dintre aceste formulări ar fi: „Se întâlnește într-un spațiu fizic, având programele filmate online pentru frații ce nu se pot alătura fizic”, „Folosește mijloacele media cu responsabilitate si abilitate pentru înaintarea Evangheliei, informare, rugăciune, părtășie”, „Se întâlnește față-n-față; transmite online; are și întâlniri online”, „Așa cum este întrebarea, biserica online este online”, „Biserica nu poate exista ca entitate online, ea poate folosi online-ul ca și instrument și poate să se adreseze astfel și altor oameni care datorită locației în care se găsesc sau din alte motive, nu pot ajunge fizic la Adunare”. Posibilitatea oferită la această întrebare ca fiecare să se exprime liber potrivit propriei înțelegeri, pentru unii a fost prilejul de a nega existența într-o formă online a părtășiei dintre cei credincioși, cât și posibilitatea de a își exprima insatisfacția cu astfel de întâlniri. Câteva dintre aceste opinii exprimate sunt: „Biserica online nu este biserică”; „Nu cred în biserica online”; „Nu prea sunt de acord cu acest fel de slujbe online”; „Un grup al iubitorilor de internet/Facebook, nu de Dumnezeu! Online-ul nu face parte din creație, ci mai degrabă alunecă spre idolatrie. Nu sunt de acord cu biserica online, dar din cauza pandemiei a fost bine, dar nu-mi place acest mod”.

Slujirile bisericii în mediul online

În cadrul chestionarului a fost pusă întrebarea: „Care sunt principalele slujiri pe care biserica le-a organizat în mediul online în perioada de Pandemie?”. A fost oferită o listă cu posibile răspunsuri din care cei care completau chestionarul puteau alege una sau mai multe afirmații, sau chiar să adauge alte răspunsuri. Lista cuprindea următoarele:

• Serviciul divin al bisericii în ziua de duminică
• Cina Domnului
• Întâlniri de rugăciune
• Întâlniri ale grupului mic (acele grupuri care se întâlneau în case înainte de Pandemie)
• Întâlnirile de tineret
• Întâlnirea femeilor
• Lecții biblice și activități pentru copii (ceea ce în format fizic se numeau „grupele de copii” sau „școala biblică pentru copii”)
• Întâlnirile administrative ale conducerii bisericii (comitet și alte întâlniri organizatorice)
• Adunarea generală a membrilor bisericii

Rezultatele chestionarului, așa cum rezultă și din graficul de mai jos, evidențiază cinci activități desfășurate online, și anume: serviciul divin al bisericii în ziua de duminică cu o pondere de 92,6%; întâlniri de rugăciune cu o pondere de 47,4%; întâlnirile administrative ale conducerii bisericii cu o pondere de 39,6%; întâlnirile de tineret cu o pondere de 33% și lecții biblice și activități pentru copii cu o pondere de 30,5%.

Cu un procentaj de sub 30% au fost menționate și alte slujiri cum ar fi: întâlniri ale grupului mic (29,5%), Cina Domnului (17,9%), întâlnirea femeilor (13,7%) și adunarea generală a membrilor bisericii (6%). Pe lângă acestea a fost adăugată o listă de alte activități care fiecare în parte a obținut 0,4% din opțiunile respondenților, cum ar fi: „videoclipuri înregistrate cu mesaje”, „s-a format pe Whatsapp grupul Bisericii noastre și primeam un mic discurs ținut de fratele păstor”, „servicii de înmormântare”, „mărturii și încurajări”, „studiu biblic”, „instruire”, „consiliere”, „mesaje de evanghelizare” și conferințe.

După cum se poate observa prima prioritate a bisericii legat de activitatea online în perioada de Pandemie Covid-19 a fost să transmită serviciul divin din ziua de duminică pentru toți membrii bisericii în perioada când întâlnirile au fost restricționate total, dar și ulterior pentru membrii bisericii care se aflau izolați la domiciliu din cauza îmbolnăvirilor. În baza rezultatelor chestionarului doar 1,75% dintre respondenți menționează că biserica lor nu a avut nici o activitate online. Mai se poate remarca faptul că unele activități care ar fi fost greu de înfăptuit înainte, s-au realizat folosind tehnologia și mediul online. Dintre acestea amintim: serviciul de înmormântare, Cina Domnului, Adunarea Generală, și altele, în perioada de Pandemie realizate de către unele biserici. Numărul activităților realizate prin intermediul online-ului, în cele mai multe cazuri, este direct proporțional cu mărimea bisericii. S-a observat în urma rezultatelor din chestionar că, de regulă, o biserică mai mare având mai multe activități, uneori chiar mai mult decât cele cinci menționate în graficul de mai sus. Bisericile mai mici și-au rezumat, în general, activitatea online în principal la una sau două activități, serviciul de duminică și întâlnirea de rugăciune din cursul săptămânii.

Mijloace și metode utilizate pentru slujirea online

În acest proiect de cercetare am fost interesați să descoperim și mijloacele și metodele folosite de biserici în vederea conectării și comunicării online. Astfel că, prin intermediul întrebări: „Ce mijloace a folosit și folosește biserica pentru a realiza de la distanță serviciile divine ale bisericii în perioada de Pandemie, cât și alte întâlniri, atunci când întâlnirile față în față nu au fost posibile?”, cât și prin oferirea unei liste cu posibile mijloace utilizate de biserici am urmărit să identificăm mai clar mijloacele utilizate cel mai mult de către biserici. Conceptul de „mijloace” se referă la „ceea ce servește pentru realizarea unui scop; (la plural) posibilități (materiale sau morale) de care dispune cineva pentru un anumit scop”⁹. Atenția în cercetarea noastră nu s-a îndreptat doar în spre mijloacele tehnice pe care bisericile le dețin pentru a facilita conectarea, comunicarea și transmiterea online a activităților lor, ci am decis să avem în vedere strict mijloacele online care facilitează transpunerea conținutului în online, mai precis programe și aplicații pentru calculator și telefon. Lista sugerată de noi, la care fiecare avea posibilitatea de a adăuga și alte mijloace, includea:

• Whatsapp
• Platforma de comunicare Zoom
• Platforma de comunicare Jitsi
• Skype
• Google Meet
• Facebook
• YouTube

Datorită rapidității cu care au fost introduse restricțiile privind întâlnirile publice, ca urmare a posibilității infectării cu virusul SarsCov-2, Bisericile au apel la mijloacele online utilizate deja de credincioși în mod individual sau chiar de către biserică în mod colectiv (Whatsapp, Facebook, YouTube), dar au solicit și îndrumarea celorlalte biserici pentru alte mijloace de comunicare online, astfel că platforma de comunicare Zoom, neutilizată anterior la scară largă în activitățile bisericii, a devenit cea mai utilizată. Nici chiar în societate, înainte de Pandemie, nu era utilizată la scară atât de largă, Zoom fiind utilizat mai mult în relațiile de muncă, datorită faptului că „dezvoltarea companiilor multinaționale a condus la nevoia de a avea discuții directe și simultane cu personalul aflat în diverse locuri pe glob”¹⁰. Zoom este o platformă de comunicare care facilitează organizarea unor întâlniri gratuite de până la 40 de minute pentru o întâlnire, cu maxim 100 de participanți și număr nelimitat de întâlniri. Pentru a extinde facilitățile de comunicare este necesar cumpărarea unor opțiuni separate sau cumpărarea unui pachet care să împlinească nevoile grupului respectiv. Unele biserici au decis să treacă de la opțiunea gratuită Zoom la un pachet cumpărat care să le oferă libertate în ceea ce privește timpul și numărul de participanți pentru o întâlnire. WhatsApp este o aplicație pentru telefon care oferă servicii gratuite de mesagerie, apelare simplă (video și audio) și chiar videoconferințe cu un grup limitat de utilizatori. Din cercetarea realizată nu a fost foarte clar modul în care a fost folosit Whatsapp-ul în activitatea bisericii pentru întâlniri cu un grup mare de persoane. Facebook este un site care facilitează socializarea dintre persoane cunoscute sau necunoscute. Multe biserici și-au creat un cont de Facebook, utilizând pagina proprie pentru informare și transmiterea serviciilor bisericii. Funcția de „Live video” de pe Facebook a oferit posibilitatea bisericilor să transmită în direct serviciile bisericii. Mesageria de la Facebook a permis crearea unui grup de discuții private pentru comunicare între membrii bisericii. YouTube este un site creat special pentru încărcarea, stocarea și vizionarea de materiale video. Numărul bisericilor care au început să utilizeze YouTube este și el în creștere, acest site oferind posibilitatea ca în urma încărcării de către biserică a unor materiale înregistrate sau transmise în direct, acestea să poate fi vizualizate ulterior, și chiar rulate de mai multe ori. Unele biserici utilizează toate aceste patru mijloace de conectare și comunicare online în mod complementar și conferindu-le diferite roluri, potrivit cu strategia bisericii locale.

Cu un procent mult mai mic decât cele patru mijloace prezentate mai sus, au fost menționate și alte mijloace, cum ar fi: Google Meet (6,7%), Skype (4,6%), Jitsi (3,5%), Webex (0,7%), iar cu un procent de 0,4% bisericile au folosit site-ul Bisericilive, Teams, Viber, Pagina de web a bisericii, Telegram, Teams Zero.

Investigarea privitoare la metodele folosite de biserici s-a făcut prin intermediul următoarei întrebări: „Cea mai folosită metodă pentru a realiza serviciile divine ale bisericii la distanță în perioada de Pandemie, atunci când întâlnirile față în față nu au fost posibile, a fost:” și la această întrebare s-a oferit posibilitatea unor răspunsuri multiple, prin alegerea unui răspuns din lista pusă la dispoziție sau prin adăugarea altor răspunsuri. Următoarele metode au fost sugerate în baza observației făcute asupra bisericilor:

• Înregistrarea predicii și a cântărilor în clădirea bisericii, iar duminica au fost transmise pe YouTube
• Transmisia în direct pe YouTube a serviciului realizat de pastor și echipa de închinare din clădirea bisericii, iar credincioșii priveau serviciul divin fiecare de acasă
• Fiecare parte a serviciului divin (predica, cântările, anunțurile) erau înregistrate de fiecare dintre cei implicați, apoi au fost puse împreună și transmise în direct duminica
• Întâlnirea credincioșilor pentru închinarea și ascultarea predicii a avut loc pe o platformă de comunicare (Zoom, Jitsi, WebEx)
• Pastorul bisericii, sau un alt slujitor al bisericii, a transmis în direct pe Facebook predica
• Vizionarea programului online din cadrul unui grup mic care s-a întâlnit fizic, vizionare care este urmată de discuții în baza conținutului prezentat
• Altele

Metoda este un „procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop”¹¹. Graficul de mai jos prezintă principalele metode utilizate de biserici în activitatea online.

Metoda cea mai proeminentă (29,8%) a constat în ”transmisia în direct pe YouTube a serviciului realizat de pastor și echipa de închinare din clădirea bisericii, iar credincioșii priveau serviciul divin fiecare de acasă”. Conform rezultatelor chestionarului, transmisia în direct, în perioada de Pandemie, a fost mult mai prezentă în bisericile care au un număr mai mare de 50-100 de membrii, iar modelul „întâlnirea credincioșilor pentru închinarea și ascultarea predicii a avut loc pe o platformă de comunicare (Zoom, Jitsi, WebEx)” a fost mult mai practicată în bisericile care aveau până în 100 de membrii. Bisericile care aveau între 150 până la peste 500 de membrii au folosit chiar metode combinate între transmisii live pe YouTube sau site, întâlniri pe platforme de comunicare și comunicări pe Whatsapp. În bisericile sub 100 de membrii a fost mult mai prezentă implicarea în mediul online prin intermediul platformelor de comunicare, transmisii directe pe Facebook și aplicația de Whatsapp care a fost folosită nu doar pentru comunicare, ci și pentru transmiterea unor predici preînregistrate.

Alte metode care au fost menționate de către participanții în acest chestionar au fost: fiecare parte a serviciului divin (predica, cântările, anunțurile) erau înregistrate de fiecare dintre cei implicați, apoi au fost puse împreună și transmise în direct duminica (7,4%).

Avantaje, dezavantaje și provocări

În cadrul proiectului de cercetare am dorit să investigăm care au fost dificultățile pe care le-au întâmpinat credincioșii și bisericile ca urmare a unei treceri imediate de la întâlnirile fizice la căutarea unor mijloace și metode de a realiza online serviciile bisericii, iar ulterior, mutând, pentru o perioadă, întreaga activitate a bisericii pe online. De aceea am introdus în cadrul chestionarului întrebarea următoare: „Care sunt dificultățile cu care v-ați confruntat sau vă confruntați în realizarea întâlnirilor bisericii online?”. Participanții la completarea acestui chestionar trebuiau să selecteze dintr-o listă de opțiuni oferite, maxim trei afirmații sau să adauge alte răspunsuri personale. Lista de opțiuni cuprindea următoarele afirmații:

• Nu toți membri bisericii dețineau dinainte aplicații pentru comunicarea online și a fost nevoie ca să le instaleze
• Nu toți membrii bisericii aveau mijloacele electronice necesare pentru comunicare și conectare online (telefoane performante, tablete, laptopuri, )
• Mulți dintre membrii bisericii nu știu să folosească prea bine tehnologia și programele pentru a se putea conecta
• Biserica nu avea o conexiune la internet pentru a putea transmite online serviciile bisericii
• Biserica nu avea un cont la o platforma de comunicare
• Lipsa unei persoane calificată care să poată oferi îndrumare și suport pentru realizarea acestor întâlniri online
• Întreruperile datorită unei conexiuni instabile la internet
• Biserica nu deținea mijloacele tehnice necesare pentru a realiza un serviciu online
• Mijloacele tehnice deținute de biserică nu erau suficient de calitative pentru a realiza un serviciu online de calitate
• Unii membri ai bisericii au refuzat pur și simplu să se conecteze la serviciile bisericii online
• Resurse financiare limitate care nu permit procurarea de echipamente adecvate și performante pentru realizarea transmisiei
• Altele…

După cum rezultă din graficul de mai jos, principalele dificultăți cu care s-a confruntat biserica au fost: „Mulți dintre membrii bisericii nu știu să folosească prea bine tehnologia și programele pentru a se putea conecta” (56,8%); „Nu toți membrii bisericii dețineau dinainte aplicații pentru comunicarea online și a fost nevoie ca să le instaleze”(46,3%); „Nu toți membrii bisericii aveau mijloacele electronice necesare pentru comunicare și conectare online (telefoane performante, tablete, laptopuri, etc.)” (44,6%). Ceea ce surprinde în răspunsurile oferite este că o pondere destul de mare a avut al patrulea răspuns ales, care a fost: „Unii membri ai bisericii au refuzat pur și simplu să se conecteze la serviciile bisericii online”, ceea ce pare să nu mai aibă de-a face cu dificultățile venite din relația individului cu tehnologia, ci mai degrabă, cu respingerea acestui mod de a se relaționa la ceilalți membrii ai bisericii. Acești credincioși preferă mai degrabă să întrerupă părtășia cu ceilalți decât să treacă peste posibile inconveniențe generate de tehnologie și peste faptul că nu erau obișnuiți cu această formă de relaționare.

Cu toate acestea la întrebarea „Întâlnirile online cu ceilalți credincioși m-au ajutat (alegeți răspunsul sau răspunsurile care se aplică)”(întrebarea 9), 62,1 % dintre respondenți au afirmat că au fost ajutați „să se relaționez la ceilalți credincioși, chiar dacă nu s-au putut întâlni fizic”, 50,2% au fost ajutați „să primească învățătura biblică de care aveau nevoie”, iar 30,9% au fost ajutați „să primească sprijin în rugăciune pentru situațiile specifice prin care trec”. Cu alte cuvinte, chiar dacă într-un mod diferit și în ciuda posibilelor inconveniențe generate de tehnologie, mediul online a oferit credincioșilor posibilitatea de a avea părtășie unii cu alții, de a primi învățătură și de a primi sprijin în rugăciune.

În ceea ce privesc avantajele acestor întâlniri online („Consider că principalele avantaje ale întâlnirilor bisericii online sunt” – întrebarea 10) participanții au fost rugați să aleagă cel mult trei opțiuni din lista de mai jos, sau să adauge alte răspunsuri:

• Fac posibilă participarea la întâlnire și a membrilor care sunt în imposibilitatea de a se deplasa (bătrâni, bolnavi, în carantină sau alte cauze)
• Fac posibilă participarea membrilor bisericii care temporar sunt plecați din localitate (delegație, vizitarea rudelor, la muncă în străinătate sau alte situații), dar care doresc să rămână conectați cu biserica locală căreia-i aparțin
• Fac posibilă participarea persoanelor care nu aparțin unei Biserici Evanghelice, dacă știu sau au primit informațiile necesare pentru conectare
• Fac posibilă participarea ocazională a credincioșilor care au fost cândva parte a acestei biserici, dar prin mutarea lor din localitate/țară acum fac parte dintr-o altă biserică
• Oferă posibilitatea să fie expuși unui serviciu divin și a celorlalți membri ai familiei aflați în aceeași locație, chiar dacă ei nu aparțin unei Biserici Evanghelice
• Serviciul divin al bisericii sau orice altă întâlnire, dacă este înregistrată, postată și este accesibilă pentru public, poate fi vizualizată din nou
• Serviciile bisericii, dacă sunt înregistrate, pot fi distribuite și altor persoane decât cele din biserică
• Cuvântul lui Dumnezeu proclamat poate ajunge mai rapid la mai multe persoane care au nevoie de el
• Altele…

Cele mai importante avantaje ale întâlnirilor online identificate de respondenți au fost: 1) fac posibilă participarea la întâlnire și a membrilor care sunt în imposibilitatea de a se deplasa (bătrâni, bolnavi, în carantină sau alte cauze) (75,1%); 2) fac posibilă participarea membrilor bisericii care temporar sunt plecați din localitate (delegație, vizitarea rudelor, la muncă în străinătate sau alte situații), dar care doresc să rămână conectați cu biserica locală căreia-i aparțin (52,6%); 3) Cuvântul lui Dumnezeu proclamat poate ajunge mai rapid la mai multe persoane care au nevoie de el (38,9%). 2% din totalul respondenților au ținut să precizeze în mod explicit că nu există avantaje într-o astfel de întâlnire online.

În ceea ce privesc dezavantajele unor astfel de întâlniri online („Consider că principalele dezavantaje ale întâlnirilor bisericii online sunt” întrebarea 11) au fost puse în discuție spre evaluare următoarele opțiuni, cu posibilitatea ca să fie adăugate și altele:

• Relaționarea și conectarea spirituală dintre participanții într-un serviciu online este mult mai limitată și distantă datorită faptului că este mediată de tehnologie
• Poate conduce, în timp, la diminuarea dorinței de participare la întâlnirile cu prezență fizică ale bisericii
• Lipsa unei conexiuni bune la internet sau alte probleme tehnice pot produce frustrare în cei care participă la un serviciu online și să decidă să întrerupă părtășia cu ceilalți în acest mod
• Lipsa tehnologiei adecvate face imposibilă realizarea și conectarea la un serviciu religios online
• Serviciul online are o adresabilitate mai mare pentru cei care sunt inițiați și obișnuiți cu tehnologia, dar exclude pe ceilalți
• Absența unei persoane cu anumite competențe în domeniul tehnologiei sau a unor specialiști poate influența calitatea serviciilor online
• Serviciul religios online necesită un timp mult mai mare de pregătire
• Serviciul religios online, în general, este mult mai pasiv, interacțiunea fiind mai dificil de realizat
• Dificultatea de a vizualiza reacția ascultătorilor ( ex. camerele video oprite, lipsa de claritate a feței) poate să afectează modul de predicare
• Altele…

Cele mai evidente dezavantaje, în opinia acestor respondenți, sunt: 1) Relaționarea și conectarea spirituală dintre participanții într-un serviciu online este mult mai limitată și distantă datorită faptului că este mediată de tehnologie (74%); 2) Poate conduce, în timp, la diminuarea dorinței de participare la întâlnirile cu prezență fizică ale bisericii (64,4%); 3) Serviciul religios online, în general, este mult mai pasiv, interacțiunea fiind mai dificil de realizat (53%).

Împlinire, impact și continuitate în slujirea bisericii online

Proiectul a urmărit și gradul de satisfacție a celor care au beneficiat de slujirea bisericii de la distanță, prin intermediul mediului online. Răspunsul la afirmația „Pentru mine, experiența avută în serviciile și activitățile bisericii online a fost una”, după cum se poate vedea și în graficul de mai jos, arată că peste 54,3% din totalul respondenților apreciază că, per total, această experiență a fost una pozitivă (4,9% „excelentă”, 16,1% „foarte bună”, 33,3% „bună”).

Impactul slujirii online a bisericii a fost evaluat prin intermediul a câtorva întrebări, atât sub aspect cantitativ, cât și sub aspect calitativ, atât în dimensiunea internă (între cei credincioși), cât și în dimensiunea externă ( față de cei din afara bisericii). În ceea ce privește numărul participanților la întâlnirile bisericii în format online, comparativ cu numărul participanților în format fizic („În medie numărul participanților la întâlnirile bisericii online a fost” – întrebarea 7), o majoritate covârșitoare susțin că acesta a fost mai mic (63,2%) și foarte mic (25,6%), iar doar 11,2% susțin ca a fost mai mare.

În ceea ce privește categoriile celor care au participat la întâlnirile online organizate de biserică, conform graficului de mai jos, se poate remarca faptul că acestea au facilitat părtășia credincioșilor dintr-o biserică locală cu alți credincioși din alte biserici (55,8%), poate foști membrii ai bisericii organizatoare a întâlnirii, dar care acum sunt mutați într-o altă biserică din Romania sau străinătate, sau participanții din alte biserici care au fost prieteni ai celor din biserica care organiza evenimentul. Motivele pentru participarea celor din alte biserici sunt diverse, dar am putea aminti printre ele, fie această participare a fost generată de dorința de părtășie, fie că au avut cunoștință despre vorbitorul planificat pentru această întâlnire.

Ce este foarte interesant, conform a 40,7% dintre persoanele care au răspuns la acest chestionar, este că aceste întâlniri online au oferit posibilitatea ca persoanele care nu aparțin unei Biserici Evanghelice să participe la acest întâlniri. Cercetarea noastră nu a aprofundat acest aspect, dar se prea poate că există câteva motive, cum ar fi: distanța până la biserică, rușinea de a intra într-o biserică evanghelică, stânjeneala de a participa la un grup cu persoane necunoscute. Aceste motive au făcut ca întâlnirile online să fie mult mai facile pentru această categorie de persoane.

În cadrul proiectului au fost evaluate și posibilele implicații pe care le va avea în viitor, conform înțelegerii respondenților acestui chestionar, faptul că bisericile au acceptat și realizat întâlniri religioase online. Afirmația la care trebuia oferit un răspuns era: „Cred că implicațiile faptului că biserica a acceptat și folosit mediul online pentru activitățile sale, după finalizarea restricțiilor din perioada de Pandemie, vor fi următoarele”, iar lista cu posibilele opțiuni era:

• Numărul membrilor care participă la serviciile bisericii organizate cu prezență fizică va scădea
• Credincioșii vor dori mult mai mult participarea în persoană la serviciile bisericii
• Unele biserici vor adăuga în strategia proprie de lucrare, componenta online pentru a sluji în evanghelizare sau pentru anumite întâlniri specifice ale biserici (rugăciune, grup mic, etc.)
• Unele biserici vor oferi cu regularitate, pe lângă întâlnirile bisericii față în față, un serviciu de biserică exclusiv
• Bisericile vor adopta un model hibrid de realizare a serviciilor bisericii, și anume vor avea servicii de biserică față în față, dar în aceleași timp vor transmite serviciul online pentru cei care doresc să se conecteze doar online
• Unele bisericile vor deveni mult mai flexibile și creative în ceea ce privește forma serviciilor bisericii
• Unele biserici vor respinge și mai mult posibilitatea de a utiliza mijloacele tehnologiei comunicației și informației, cât și mediul online
• Altele

Răspunsul cu ponderea cea mai mare este că, după Pandemie, „credincioșii vor dori mult mai mult participarea în persoană la serviciile bisericii” (44,2%), această înseamnă că întâlnirile online au contribuit la creșterea valorii și aprecierii părtășiei dintre cei credincioși, desigur ne referim la părtășia față în față. Celelalte două afirmații care urmează ca și pondere în baza rezultatelor obținute este că „unele biserici vor adăuga în strategia proprie de lucrare, componenta online pentru a sluji în evanghelizare sau pentru anumite întâlniri specifice ale biserici (rugăciune, grup mic, etc.)” (41,1%) și că „bisericile vor adopta un model hibrid de realizare a serviciilor bisericii, și anume vor avea servicii de biserică față în față, dar în aceleași timp vor transmite serviciul online pentru cei care doresc să se conecteze doar online” (41,1%).

Cercetarea a vizat și modul în care credincioșii din biserici consideră că mediul online va fi folosit și în continuare de către biserici. La afirmația „ cred că biserica noastră va folosi în continuare mediul online pentru anumite activități ale sale, chiar după finalizarea restricțiilor care sunt impuse în perioada de Pandemie”, conform răspunsurilor primite și ilustrate în graficul de mai jos, rezultă că 62,1% au spus Da, iar cei care au afirmat „nu cred” că acest lucru se va întâmpla sau sunt siguri că „nu” se va întâmpla așa ceva, reprezintă 37,9%.

În ceea ce privește activitățile posibile pe care biserica le va desfășura în continuare folosindu-se de mediul online, răspunsurile oferite la întrebarea „cred că biserica noastră va folosii în continuare mediul online, chiar după finalizarea restricțiilor din perioada de Pandemie, pentru”, au fost extrem de variate. Pe lângă cele 8 posibile opțiuni listate de către noi, respondenții au mai adăugat alte 27 de răspunsuri. Conform cu ponderea răspunsurilor date, după cum se poate vedea în graficul de mai jos, biserica va mai folosi în continuare mediul online, chiar și după încheierea Pandemiei, pentru următoarele activități: evanghelizarea celor care nu participă la întâlnirile bisericii (29,1%), servicii divine organizate în anumite situații speciale (26,7%), întâlnirile administrative ale conducerii bisericii (comitet și alte întâlniri organizatorice) (20%), întâlniri de echipare organizate pentru cei care au diferite responsabilități în slujirea bisericii (19,6%).

Corelând răspunsurile la întrebarea aceasta cu răspunsurile la întrebarea precedentă trebuie remarcat faptul că 25,6% au răspuns cu „Nu se aplică (dacă la întrebarea precedentă ați răspuns cu NU)”, plus luând în calcul și răspunsurile individuale adăugate, acest fapt ar putea conduce la interpretarea că, pe de-o parte, numărul celor care sunt în mod ferm împotriva implicării bisericii în mediul online este mai mare decât procentul celor care au afirmat (14,7%) la întrebare precedentă că nu cred că biserica se va mai implica în online, iar pe de altă parte, numărul celor care cred că biserica va folosi în continuare mediului online pentru anumite activități este mai mare decât procentul celor care la întrebarea precedentă (62,1%) au susținut acest lucru. Aceste două aspecte ne conduc la estimarea că undeva la 27% dintre participanții la completarea chestionarului sunt împotriva utilizării în continuare a mediului online pentru activitățile bisericii, iar undeva la peste 70% dintre respondenți susțin implicarea bisericii într-o anumită formă în activități utilizând mediul online.

Concluzii

Rezultatele finale ale proiectului de cercetare pot constitui un început în explorarea acestui domeniu de teologie practică, și anume, relația dintre ecleziologia practică și mediul online, cu aplicare specifică la România, dar nu numai. Acest articol constituie o prezentare sumară a acestor rezultate, existând posibilitatea ca în viitor, pe baza informațiilor obținute în urma aplicării chestionarului să fie elaborat un material, sau nenumărate materiale scrise, mult mai extinse, care să explice mult mai în detaliu relația bisericilor române, din Romania și diaspora, cu mediul online. Chiar mai mult, rezultatele fiecărei secțiuni din acest chestionar poate fi o fereastră către elaborarea unor noi proiecte de cercetare, care vor îmbogății și mai mult practica eclezială, literatura și educația teologică.

O primă concluzie care se pate desprinde este că această mutare forțată a bisericii în a folosi mediul online pentru realizarea activitățile sale în perioada Pandemiei Covid-19 a făcut ca, bisericile să devină mult mai deschise pentru utilizarea mediului virtual și a tehnologiei în vederea realizarea activităților religioase aferente vieții comunitare, activități care, înainte erau considerate imposibil de realizat în această formă. În fapt, acest experiment neplanificat și neintenționat, și anume biserica în online, a împins limitele exprimării ecleziale dincolo de spațiu real și imediat, în spațiul virtual și deschis. Astfel, am asistat de fapt la un proces de adaptare a bisericii la noi spații și la noi forme de exprimare ecleziale, care, chiar dacă, unele dintre ele au fost utilizate doar temporar, cel puțin la nivelul mentalității, dar nu numai, au avut ca efect schimbări de natură conceptuală. Cu toate aceste, lărgirea orizontului privind noi forme de exprimare a bisericii în spațiul online, nu a condus la acceptarea de către bisericile evanghelice române din Romania și diaspora a manifestării vieții comunitare doar în mediul spațiul virtual. Așa cum am mai afirmat „biserica virtuală este diferită de biserica online sau de celelalte expresii ale bisericii în spațiul virtual. Personal înțeleg prin biserica virtuală acea comunitate de credință care se exprimă ca eclezia (adunare) numai în spațiul virtual”¹². În schimb, biserica online este acea adunare de credincioși care trăiesc viața comunitară în spațiul real, dar utilizează mediul online pentru anumite activități ecleziale. Câteva dintre aceste activități care ar putea fi realizate în mediul online au fost menționate deja pe parcursul acestui articol atunci când au fost prezentate rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului.

O altă concluzie care poate fi desprinsă în urma realizării acestei cercetări, atât în baza rezultatelor obținute prin aplicarea chestionatului, cât și ca urmare a observării comportamentului bisericilor și a conducătorilor ei, este aceea că a crescut nivelul de tehnologizare a bisericii, dar și competențele TIC și competențele digitale. Multe biserici române au fost forțate să investească în achiziționarea, sau îmbunătățirea, de aparatură din domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor, pentru a fi folosită, pe de-o parte în realizarea la o calitate mult mai bună din punct de vedere audiovizual a programelor bisericii, cât și pentru transmiterea acestor programe în mediul online. Așa cum s-a menționat în cuprinsul articolului programele pot fi transmise în direct pe YouTube, Facebook sau site-ul bisericii, sau înregistrate și postate ulterior. Totodată, unele biserici au fost nevoite să își creeze conturi pe site-uri (platforme) pentru realizarea conferințelor online și să achiziționeze pachete de servicii care le facilitează comunicarea și transmisia online (Zoom, YouTube, etc.). Bisericile mai mici și fără resurse financiare au încercat să se descurce cu facilitățile gratuite care le aveau la dispoziție pentru organizarea întâlnirilor directe și a transmisiilor pe online. Pe lângă acestea, mai trebuie remarcat și faptul că, fără să știe biserica sa înscris într-un proces de tehnologizare și digitalizare, devenind chiar un spațiu de formare pentru credincioși și în domeniul competențelor IT și digitale.

Cercetarea realizată ne-a obligat să observăm și faptul că a crescut vizibilitatea bisericilor evanghelice din România în spațiul online. Chiar dacă, posibil, unii au făcut-o și o fac doar din rațiuni de popularitate, sunt și bisericii prezente în spațiul online având conștiința unei oportunități misionare. Mediul online oferă fiecărei biserici locale oportunitate să-și extindă lucrarea dincolo de spațiul fizic, și dincolo de sfera de influență a fiecărui membru în parte. Această oportunitatea aduce cu sine și nevoia creșterii în calitate, atât cu privire la conținutul programelor spirituale ale bisericii, cât și în domeniul tehnologiei.

Note de subsol:

1. Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 16 martie 2020 și DECRET nr. 240 din 14 aprilie 2020, privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 14 aprilie 2020.

2. Sorin Dan Șandor, Metode și tehnici de cercetare în științele sociale (București: Tritonic, 2013), p. 117.

3. C. Iordache, I. Mariën și D. Boeldean, „Developing Digital Skills and Competences: A QuickScan Analysis of 13 Digital Literacy Models”, Italian Journal of Sociology of Education, vol. 9, nr. 1 (2017), pp. 6-30.

4. Marc Prensky, „Digital Natives Digital Immigrants (p. I)”, On the Horizon, vol. 9, nr. 5 (2001), pp. 1-6.

5. Miruna Spătaru, „În raport cu digitalul, putem fi nativi sau imigranti”, IQuads, 7 mai 2014 [online]: https://www.iqads.ro/articol/29488/in-raport-cu-digitalul-putem-fi-nativi-sau-imigranti (accesat la 12.05.2022).

6. Spătaru, „Nativi sau imigranți”.

7. Spătaru, „Nativi sau imigranți”.

8. European Comission, „The Digital Economy and Society Index – Countries’ performance in Digitisation” [online]: https://digitalstrategy.ec.europa.eu/en/policies/countries-digitisation-performance (accesat la 12.05. 2022).

9. Ion Coteanu, Lucreția Mareș (coord.), Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a, revăzută și adăugită), Academia Română – Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (București: Editura Univers Enciclopedic, 2009).

10. Doina Banciu, Larisa, Ivașcu, Ben-Oni, Ardelean, Daniel, Fodorean, Educația prin E-learning (București: Editura Academiei Oamenilor de Știință din România; Editura Tehnică, 2020), p. 172.

11. Coteanu și Mareș, Dicționarul explicativ al limbii române.

12. Daniel Fodorean, „Integritatea doctrinară și libertatea de manifestare colectivă a religiei în spațiul virtual”, Jurnalul Libertății de Conștiință, vol. 8, nr.1 (2020), pp. 266-279.

NOTĂ: Acest material a fost publicat inițial în Jurnal teologic Vol 21, Nr 1 (2022): 65-92.