„Adevăr”

Să ne îndreptăm înspre „Adevăr”, folosind definiția formulată de Charles Stephen Evans, în lucrarea sa „Apologetics & Philosophy of Religion”, din seria „Pocket Dictionary of…” (InterVarsity Press, 2002), și nu numai…

Definirea conceptului

ADEVĂR

Adevărul este ceea ce corespunde sau exprimă în mod adecvat ceea ce este real. Cei mai mulți filosofi au conceput adevărul doar ca o proprietate a propozițiilor, iar cea mai frecventă descriere a adevărului propozițional este teoria corespondenței, care susține că o propoziție este adevărată dacă și numai dacă corespunde modului în care sunt lucrurile. Relatările rivale includ teoria coerenței, care consideră adevărul ca fiind proprietatea unei propoziții care face parte din cel mai coerent sistem de propoziții, și teoria pragmatică, definind propozițiile adevărate în funcție de utilitatea lor în realizarea de predicții și în abordarea realității. Limbajul obișnuit și Biblia folosesc termenul de adevăr în sens mai larg. Astfel, vorbim de prietenie adevărată și de adevăr într-o relație. În acest sens, Isus afirmă, în Evanghelii, că propria Sa viață este adevărul.

Definiții în relație

Conform definiției din „Dicționarul explicativ al limbii române” (ediția a II-a revăzută și adăugită, Academia Română, Institutul de Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009):

ADEVĂR este concordanța dintre cunoștințele noastre și realitatea obiectivă, oglindire fidelă a realității obiective în gândire, ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întâmplat în realitate, putând fi obiectiv (conținutul obiectiv al reprezentărilor omului, care corespunde realității, lumii obiective, independent de subiectul cunoscător) sau relativ (reflectare justă, însă aproximativă, limitată, a realității). În context religios, este conștiința absolută a autenticității și valabilității conținutului credinței religioase; realitatea spirituală ca subiect al revelației și obiect al credinței.

Conform definiției lui Fanu Al. Duțulescu, în „Dicționarul filosofiei” (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1945):

ADEVĂR, în înțeles general, este valoarea unei cunoștințe de a fi admisă de cât mai mulți, în timp și în spațiu, fie că este admisă pe calea simțurilor (Empirism), pe calea rațiunii (Raționalism), pe amândouă aceste căi (Empiro-Raționalismul), pe calea intuițiunii (Intuiționismul intelectual sau afectiv), fie pe calea revelației divine (Misticism).

ADEVĂR, în Logică, este numai acela obținut exclusiv prin rațiune, din materialul concret oferit simțurilor de Univers și adus rațiunii, spre a-i da înțeles și valoare de adevăr. Astfel, Logica este știința adevărului rațional. Adevărul este opera oamenilor geniali, oferită celorlalți muritori pentru civilizarea și culturalizarea lor. Prin îndelungate stăruințe s-au făcut propagarea și adaptarea lor de către cei mulți. Atunci când adeziunea la ele a devenit cât mai generală, au căpătat denumirea de Adevăr. Însă adevărurile nu sunt permanente, nu sunt definitiv și pentru totdeauna fixate, nu sunt dogme. Ele progresează și în calitate, și în cantitate. Istoria culturii înregistrează acest efort permanent pentru cât mai mult adevăr. Universul devine din ce în ce mai cunoscut, ca o dovadă a biruinței gândirii, și omul se spiritualizează prin cultură, care-l va face să se prosterneze în fața Creațiunii Divine.