Luca 11:29b & Iona 1:17b

Expresiile din textele biblice explică în termeni omenești ceva inexprimabil, așa încât orice critică a exprimării trebuie să înceapă de la înțelegerea inexprimabilului, dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică fiecărui limbaj.

Pe baza informațiilor oferite cu generozitate de Bible Hub – Online Parallel Bible (https://www.biblehub.com), clarificăm aici termenii limbajului omenesc și regulile de structură gramaticală specifică pentru câte un verset care provoacă discuții apologetice.

Pentru că îi este necesar, credinței noastre i se va da un semn, chiar dacă numai unul, iar acest semn este semnul lui Iona: Luca 11:29b & Iona 1:17b.

În limba ebraică a cărții lui Iona, aflăm că profetul a fost בִּמְעֵ֣י הַדָּ֔ג [bimey haddag] „în pântecele peștelui”, timp de שְׁלֹשָׁ֥ה יָמִ֖ים [șlișa yamim] „trei zile”, dar וּשְׁלֹשָׁ֥ה לֵילֹֽות [ușlișa leylot] „și trei nopți”.

Limba greacă a Septuagintei urmează același tipar, localizându-l pe Iona ἐν τῇ κοιλίᾳ τοῦ κήτους [en te koilia tou ketous] „în pântecele peștelui”, pentru τρεῖς ἡμέρας καὶ τρεῖς νύκτας [treis hemeras kai treis nyktas] „trei zile și trei nopți”.

Limba română redă la fel, miraculosul spațiu și exactul timp al ființării lui Iona.

Observație suplimentară

Textul neotestamentar care trimite la profeția lui Iona, în Evanghelia după Luca, precum și la Matei, folosește un termen cheie σημεῖον [semeion] „semn”, ceva prin care o persoană sau un obiect este deosebit între altele. Ne putem întreba care este „semnul”, de fapt, din moment ce evanghelistul Luca nu îl detaliază altfel decât

Totuși, evanghelistul Luca este cel care oferă o introducere a acestei profeții, amintind aici observația făcută de o femeie din mulțimea care îl asculta pe Isus:

În Evanghelia după Matei, se amintește clar despre experiența miraculoasă a lui Iona în pântecele peștelui, pentru trei zile și trei nopți (Matei 12:40), pentru că sunt mulți cărora le este necesar a li se da un semn miraculos, pentru a crede.

Dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică, și dincolo de implicarea sau nu a miracolelor, discuțiile apologetice continuă cu înțelegerea inexprimabilului.