Ioel 2:28 & Fapte 2:17
Expresiile din textele biblice explică în termeni omenești ceva inexprimabil, așa încât orice critică a exprimării trebuie să înceapă de la înțelegerea inexprimabilului, dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică fiecărui limbaj.
Pe baza informațiilor oferite cu generozitate de Bible Hub – Online Parallel Bible (https://www.biblehub.com), clarificăm aici termenii limbajului omenesc și regulile de structură gramaticală specifică pentru câte un verset care provoacă discuții apologetice.
Momentul Rusaliilor, iudaic și creștin, prin turnarea divină a Duhului, este menționat biblic de Ioel 2:28 & Fapte 2:17.
În limba ebraică biblică, Dumnezeu folosește verbul שָׁפַךְ [șafach] „a turna”, pentru רוּחַ [ruah] „duh”, din partea lui Dumnezeu, care determină pe fiii, fiicele, bătrânii și tinerii din Israel să se arate purtând acest Duh. Purtarea Duhului lui Dumnezeu face pe fii și fiice (reprezentând viitorul poporului), să își arate darul profeției – profețind, de la verbul נָבָא [nava’] „a profeți” –, pe bătrâni (reprezentând înțelepții poporului), îi face să viseze cu adevărat – folosindu-se o dublare a rădăcinii verbului חָלַם [chalam] „a visa”, la verb, alăturându-se substantivul construit pe această rădăcină –, iar pe tineri (reprezentând prezentul poporului), îi face să devină vizionari – folosindu-se verbul רָאָה [ra’ah] „a vedea”, pentru ceea ce numim noi viziune, dar care provine de la חָזָה [chazah] „a vedea”, construit pe o altă rădăcină, care implică și a privi cu intenție, și a zări cu surprindere.
În limba greacă a Septuagintei, textul curge surprinzător de asemănător. Este vorba despre ἐκχέω [ekcheo] „a turna”, πνεῦμα [pneuma] Duh, peste orice σάρξ [sarcs] făptură/trup/carne, în același scop vizat de Dumnezeu, de a determina pe fiii, fiicele, bătrânii și tinerii din Israel să se arate purtând acest Duh.
În limba română, alegem să înțelegem că fiii și fiicele profețesc, bătrânii visează, iar tinerii au viziuni, ca urmare a primirii Duhului lui Dumnezeu, turnat peste fiecare, de Dumnezeu însuși.
Observație suplimentară
În textul neotestamentar, versetul este preluat aproape identic de Faptele Apostolilor, în discursul lui Petru, din Ziua Cincizecimii, unde Petru îi prezintă în ordinea crescătoare a vârstei, pe cei asupra cărora este turnat Duhul, poate și pentru a insista, la final, pe rolul bătrânilor/înțelepților și a viselor pe care aceștia aleg să le aibă.
Dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică, identificate sintonantic în mesaje venind de la profetul Ioel și de la apostolul Petru, discuțiile apologetice continuă cu înțelegerea inexprimabilului.
