Efectele învierii lui Isus în viața credinciosului (Luca 24)

„Dar noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel, dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri” (Luca 24:21)

Oamenii pot crede că Isus a existat ca personalitate în istorie, pot crede despre Acesta că a luat chip de om, că a făcut minuni sau că a murit cu adevărat. Dar sunt oameni care se opresc aici. Ei nu pot accepta că Isus a înviat cu adevărat. Cu ce ne este de folos să credem că Isus S-a întrupat și a murit pentru păcătoși, dacă nu credem că El a înviat? Care sunt consecințele învierii? De ce este important să credem că El a înviat cu adevărat? Cum poate schimba învierea calitatea vieții unui om?

Motivată de credința ce o am de la Dumnezeu de a crede (și) în înviere, voi descrie importanța acesteia în viața credinciosului și consecințele ei.

Oare poate cineva să-și pună nădejdea în ceva fals? Deznădejdea ce i-a cuprins pe ucenicii lui Isus în drumul spre Emaus este reală și vizibilă. Odată cu moartea Lui, ei credeau că totul se terminase: izbăvirea Israelului, eliberarea de sub robie, venirea Împărăției, restaurarea, toate acestea nu mai aveau să se întâmple, în viziunea lor. Cum să mai fii plin de speranță când circumstanțele te împing să crezi contrariul? Aceiași ucenici care au stat lângă Învățătorul lor și văzuseră minunile și semnele pe care El le făcuse cu câteva zile înainte de moartea Lui sunt acei ucenici care au lăsat ca evenimentele nefaste să îngroape speranța lor cu privire la ceea ce putea să facă Isus pentru ei. Cuvintele lui Isus au fost uitate, iar așteptările lor legate de puterea lui Isus erau altele. Ei nu au văzut că planul Lui era altul. Planul lui Isus de a scăpa omenirea de pedeapsa păcatului includea moartea. Prin moartea Lui, El ne aduce adevărata viață. Iar învierea este acropola care face ca răscumpărarea să aibă sens.

De ce este vitală această înviere pentru Creștinism?

Importanța învierii este dată de unicitatea ei prin următoarele particularități:

– doar Isus este cel ce ne împacă cu Dumnezeu prin credință (Faptele Apostolilor 4:12, Ioan 14:6)
– credința noastră reală dată de Dumnezeu este de folos prin faptul că Isus este viu. Creștinismul este real pentru că Isus nu a rămas în mormânt (Luca 24:6)
– ne eliberează de puterea, domnia și pedeapsa păcatului pentru a trăi liberi pentru Cristos (Galateni 4:4-5)
– ne răscumpără de sub mâna Satanei
– dovedește încă o dată că Isus este Stăpân și Dumnezeu, prin biruința morții (Marcu 8:31; 1Corinteni 15:4).

Învierea, prin consecințele ei, ne face să:

1. vedem că am greșit și să ne lăsăm schimbați și corectați de Dumnezeu (Luca 24:21)
Se întâmplă de multe ori să-l vedem pe Dumnezeu ca pe acel peștișor de aur care ne împlinește dorințele egoiste, fără dorința de schimbare. Dumnezeu nu este așa, nu este ca omul

2. ducem Vestea Bună mai departe (Luca 24:33-34)
După ce au văzut mormântul gol și îngerii, prima acțiune a femeilor a fost aceea de a duce mai departe vestea minunată, celor apropiați care erau lipsiți de speranță. Apoi, ucenicii după ce au fost și ei convinși au făcut același lucru. Aceeași Veste Bună o ducem și noi, creștinii, astăzi

3. credem că mărturiile din trecut sunt adevărate și demne de crezut, dar și cele viitoare (Luca 24:27)
Isus a împlinit prorociile vestite din Vechiul Testament. Pe baza acestora, a caracterului Său care nu se schimbă, dar și a credinței, putem avea încredere și în prezent, dar și în viitor

4. intrăm în Împărăția Cerului având viața veșnică
Isus, prin înviere, nu ne-a scăpat doar de pedeapsa păcatului, ci ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui (Matei 13:43; Luca 12:32; Coloseni 1:13)

5. recunoaștem cu smerenie că fără ajutorul Lui nu putem înțelege tainele Scripturii (Luca 24:31/45)
Oricât de mult ne-am strădui să înțelegem Scriptura, prin propriile forțe nu vom reuși. Avem nevoie de Dumnezeu să ne deschidă mintea și ochii inimii pentru a pricepe Biblia

6. ne vedem prin ochii Lui
Odată ce am crezut în jertfa și învierea Lui, El ne vede copiii Săi (Ioan 1:12)

7. avem o inimă în clocot pentru El (Luca 24:32)
Când înțelegem și primim cuvintele Lui dătătoare de viață, în inima noastră se face simțită prezența Sa. O prezență care alungă întunericul, păcatul și răul. Astfel inima având o natură nouă va arde pentru Isus

8. avem zel și o trăire în dependență de El (Luca 24:33-35)
Ucenicii lui Isus au fost cuprinși de frică, văzând că Mântuitorul lor era mort de trei zile. Teama i-a făcut să se ascundă. Dar când L-au văzut din nou în carne și oase, credința a biruit frica și a adus curaj, făcându-i pe mulți să moară pentru Cristos (Evrei 11:35-38)

9. ne bucurăm, să avem pacea lui Dumnezeu și pace cu El, și să avem acea nădejde care nu se ofilește (Luca 24:36/41/52)
Învierea aduce o bucurie ce nu poate fi tulburată, furată sau ascunsă. E vizibilă în cuvinte, acțiuni și vine împreună cu speranța că într-o zi creștinul Îl va vedea pe Dumnezeu cu adevărat. Noi nu ne-am pus nădejdea în El doar pentru prezent, ci și pentru viitorul etern

10. ne închinăm singurului Dumnezeu adevărat și viu (Luca 24:52)
Învierea are drept consecință schimbarea calității, obiceiurilor, responsabilităților și priorităților și a lucrurilor pe care le iubește credinciosul

11. trăim pentru cele cerești, să umblăm pe calea credinței și să acceptăm autoritatea absolută, supremă (Luca 24:53)
Ca o continuare a ceea ce am spus anterior, învierea are drept efect o acceptare în smerenie a ceea ce poate Dumnezeu să facă și omul nu. Cunoscând că omul nu se poate mântui singur și nu poate trăi independent, el are nevoie de Dumnezeu și să stea sub ocrotirea și autoritatea Lui

12. așteptăm plini de încredere unirea cu Isus și răsplata
Cine crede în înviere și-L urmează pe Dumnezeu este răsplătit chiar de El (Apocalipsa 22:12)

13. biruim păcatul
Așa cum Dumnezeu a biruit moartea, El ne va echipa cu tot ce trebuie, ca să trăim o viață sfântă (Efeseni 6:10-18; 1Corinteni 10:13)

Dar sunt și oameni, care asemeni lui Pilat se întreabă ce este Adevărul, ca mai târziu să întoarcă spatele Adevărului. Să nu fim asemeni lui Pilat!

Concluzii:
Nu crede că moartea este sfârșitul tuturor lucrurilor! Moartea a venit printr-un singur om, iar izbăvirea prin Isus-Omul.

Căutați-L pe Dumnezeul viu!

Învierea lui Isus este dovada că El este Stăpân, având putere asupra morții, și Singurul care ne poate mântui și împăca cu Dumnezeu Tatăl.

Nu-ți îngropa nădejdea! Așteaptă cu încredere ca Dumnezeu să se întoarcă și să răsplătească o inimă curată și devotată Lui.

Asemeni femeilor, nu uita cuvintele Lui care dau viață – „Ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus” (Luca 24:8). El avea să învie. Astăzi, noi nu așteptăm ca El să învie, ci să revină să-și ia copiii Săi pentru a trăi cu El veșnic. Nu uita aceste cuvinte „Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi” (Ioan 14:3).

Bucurați-vă, dragi creștini, Domnul nostru iubit este viu și revine pentru a ne lua acasă!

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie” (1Petru 1:3)

Rămâne întrebarea ca un ecou: Cum să nu îmi pun nădejdea în ceva atât de real?