Tinerii au întrebări despre prietenii şi cunoscuţii lor (I)

Tânăra generație își pune tot felul de întrebări…

Am rugat un grup de tineri liceeni să noteze fiecare câte trei întrebări despre prietenii şi cunoscuţii lor – imediat după ce şi-au formulat întrebări despre Univers (vezi „Tinerii au întrebări despre Univers”, partea I şi partea II).

Din felul în care formulează întrebările, cei pe care Universul nu îi impresionează nu au impresii şi nu îşi pun întrebări nici despre prietenii şi cunoscuţii lor. Totuşi, sunt mulţi tineri care privesc în jurul lor şi observă relaţiile pe care le au, sau ar vrea să le aibă, cu lumea din care încep să înțeleagă că fac parte.

Mulți dintre ei sunt în acea etapă din viață în care prietenia și colaborarea sunt privite din perspectiva individualistă a nevoilor personale de afirmare.

„Vor fi mereu lângă mine?”
„Cum mă percep cei din jur?”
„De ce prietenii vin şi pleacă?”
„Se gândesc la mine vreodată?”
„Vor fi lângă mine în orice situaţie?”
„Oare chiar sunt cu adevărat prietenii mei?”
„Care este părerea lor sinceră despre mine?”
„Cât de apropiaţi sunt de mine cu adevărat?”
„Cum mă văd ei pe mine, din perspectiva lor?”
„Oare îmi creează mie o influenţă bună comportamentul lor?”
„Unde sunt aceia care îmi spuneau că vom fi prieteni până la sfârşit?”
„Cum mă pot apropia, ca să pot cunoaşte mai bine anumite persoane?”

Din perspectiva aceasta, a nevoilor personale de afirmare, prietenii și cunoscuții sunt instrumentalizați uneori narcisist, alteori cu teamă, dar și cu curiozitate sinceră.

Când tânărul se întreabă „Cum mă percep cei din jur?”, „Cum mă văd ei pe mine, din perspectiva lor?” sau „Se gândesc la mine vreodată?”, intuim nesiguranţele proprii vârstei lor, mai ales când se întreabă în legătură cu calitatea comportamentului acestor prieteni şi cunoscuţi.

Este teama de a nu pierde ceva ce îşi doresc, la concurenţă cu teama de a nu îşi dori ceva ce urmează să fie pierdut, când se întreabă dacă prietenii sunt chiar prieteni adevăraţi, sau cât de apropiaţi sunt ei de fapt, dacă vor fi mereu aproape, chiar în orice situaţie, sau sunt dintre aceia care vin ca să plece – pentru că deja nu mai sunt în preajmă, unii dintre aceia care „spuneau că vom fi prieteni până la sfârşit”.

Se mai întreabă care este impresia sinceră a unora despre alţii, sau cum se pot apropia pentru a se cunoaşte mai bine.

La multe dintre aceste întrebări, putem răspunde copiilor din preajma noastră. Pentru noi, cei responsabili de formarea lor spirituală, este important să îi înțelegem că au întrebări, să le înțelegem întrebările, dar și să înțelegem cât de pregătiţi suntem să le răspundem, să aflăm cum ne înţelegem pe noi din perspectiva întrebărilor lor și cât suntem dispuşi să găsim răspunsurile potrivite pentru tineri, împreună cu tinerii…