Dumnezeu și modurile prin care El se descoperă

Î – Cine este Dumnezeu?

În Creștinism, Dumnezeu este cunoscut ca Duh (Ioan 4:23-24), existând prin Sine, fiind atotsuficient, independent, autonom, un singur Dumnezeu ca trei persoane: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Dumnezeu-Duhul Sfânt (Matei 3:16-17).

R – După cum S-a revelat prin Cuvânt (revelație scrisă) și natură (revelație generală) pot spune că El este Duh (Ioan 4:24) și Creatorul, Ființa Supremă (Facerea 1). Și dacă este Creator, atunci El este Stăpân peste creație (și se poate folosi de orice și oricine pentru a arăta cine este și ce cere, și să afirme/demonstreze natura Sa). Creația Sa arată că este un Creator în spatele ei (vezi ilustrarea lui William Paley – după cum ceasul cere existența unui ceasornicar, tot așa lumea cere existența unui arhitect). Pentru că un lucru nu se poate crea singur, acesta depinde de cauză (Exod 6:3), prin urmare El este omnipotent/atotputernic. Doar Dumnezeu nu are cauză, El trăiește prin Sine Însuși dintoteauna (aseitate), fără început, fără sfârșit (Exod 3:14). Aceasta este o axiomă. El nu depinde de nimeni și nimic (Psalmul 90:2). El este Legiuitorul, iar prin revelații (Scriptură și natură) vedem caracterul Său și lucrările Sale (Psalmul 119:91).

Î – Unii ar întreba de ce nu Se apără acest Dumnezeu?

R – Dumnezeul Atotputernic nu este dator să dea socoteală celor mai mici decât El. Nu lutul îi spune olarului ce să facă, ci olarul lutului (Isaia 45:9/64:8; Romani 9:21). Nu creația dă ordine creatorului, ci invers. Însă, cu toate acestea, pentru că omul are nevoie de Dumnezeu și nu invers, Dumnezeul Creștinismului este Cel ce Se face cunoscut pe înțelesul omului.

Î – Cum comunică un Dumnezeu Atotputernic cu Creația Sa?

R – Acest Dumnezeu Își descoperă caracterul, natura și intențiile Sale prin metode precum: comunicare și Scriptură, Duh Sfânt și iluminare, credință, oameni, conștiință, evenimente și minuni.

Comunicarea verbală și scrisă (Scriptura)

Încă din Facerea, Dumnezeu este Cel care inițiază cunoașterea Lui. A creat omul și cu capacitate de cunoaștere, ceea ce înseamnă că omul poate descoperi cine este Dumnezeu și ce dorește El, prin comunicare. Noi, oamenii putem crea multe lucruri – mâncăruri, îmbrăcăminte, clădiri, muzică etc. -, dar compunem lucruri cu materiale deja existente. Dumnezeu a creat totul din nimic. La cuvântul Său a luat ființă ce a vrut El (Facerea 1). Aceasta este o axiomă. „El a creat limbajul” și tot El a comunicat cu oamenii verbal la început (Exod 33:11) și apoi prin Scriptură, și Se descoperă prin și cu ea (Charles C. Ryrie, în „Teologie elementară”). Așa Se descoperă și astăzi (Facerea 11; 2Timotei 3:16).

Duhul Sfânt și iluminarea

Duhul Sfânt este Dumnezeu, o persoană din Trinitate, cu aceeași natură ca Isus, și Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:3-5). După cum Dumnezeu este Sfânt, tot așa și Duhul este. Însuși numele Îi identifică divinitatea. Este Mângâietorul (Ioan 14:16), Mijlocitorul între om și Dumnezeu (Romani 8:26-27). De asemenea, Duhul Sfânt, este cel care aduce claritate acolo unde este confuzie, lumină și credință acolo unde există nelămuriri, precum și motivele pentru care Dumnezeu face ceea ce face, acel ‘de ce’ (Faptele Apostolilor 1:5; Ioan 1:9/14:26; Luca 12:12; Efeseni 1:18; 1Corinteni 2:6-10). Iluminarea – percepția, capacitatea de înțelegere – vine în urma rugăciunii. Această sarcină de cârmuire și clarificare o face Duhul Sfânt, care locuiește în inima omului mântuit.

Credința

Garanția schimbării minții (metanoia – Romani 12:1-2) este certitudinea creștinului că Dumnezeu Se descoperă omului smerit. Acesta este mesajul lui Dumnezeu. Credința mea în Dumnezeu (care este un dar dat tot de El – Efeseni 2:8-9) mă face responsabilă înaintea Lui. Lucrez împreună cu Dumnezeu (2 Corinteni 6:1-10). Pentru că suntem împreună lucrători cu El, ne-a făcut răspunzători de a duce Evanghelia și a apăra adevărurile scripturale printr-o expunere rațională, gândire și argumente logice, explicații inteligibile și o trăire autentică, toate acestea îmbrăcate prin puterea Duhului Sfânt.

Oameni de referință

Omul – creația supremă a lui Dumnezeu – a fost făcut după chipul și asemănarea Sa. Dar ce înseamnă această asemănare cu Dumnezeul care este imaterial, când omul este materie (trup, suflet, duh)? Dr. Larry Crabb în cartea sa „Înțelegând oamenii” definește ființa umană în felul următor: „Fiecare dintre noi este o ființă personală care are dorințe adânci, o ființă personală care gândește, o ființă volițională care alege și o ființă emoțională care simte”. Aceste capacități ne fac persoane dependente de Cel ce ne-a creat. Întrucât suntem creați de Dumnezeu, omul însuși este o altă modalitate prin care El Se folosește pentru a Se descoperi. Chiar și prin oameni care nu cred în El, Dumnezeu Își arată slava: Faraon (Romani 9:17), Nebucadnețar (Daniel 4:34-37), împăratul Dariu (Daniel 6:25-27) etc. Omul este încă o dovadă prin care Dumnezeu comunică voia Sa. Responsabilitatea evanghelizării ne este dată nouă (Marcu 16:15-16). Porunca lui Isus pe care omul trebuie s-o îndeplinească este de a spune celorlalți despre problema păcatului și soluția pe care o avem numai în Dumnezeu, aceea că, în bunătatea Lui, L-a trimis pe Fiul Său să ne împace cu El și să avem viața veșnică (Ioan 3:16), după cum a făcut cu/prin: Moise, Daniel, David, Pavel, Petru.

Alți oameni de referință prin care Dumnezeu Își arată slava, înțelepciunea, puterea etc.: Paul Brand, Ben Carson, David I. Levy, Martyn Lloyd Jones, Blaise Pascal, Johann Kepler, Robert Boyle, Isaac Newton, Leonhard Euler, John Lennox, C.S. Lewis, Norman Geisler, G.K. Chesterton, Francis Schaeffer, Kierkegaard, Augustin etc.

Conștiința

Dumnezeu ne comunică mesajul Său și prin legi interne, pe care Le-a gravat înlăuntrul nostru. Legile morale obiective ale lui Dumnezeu din creație sunt în conștiință. Este arbitrul din lăuntrul nostru (Romani 2:15) care dă verdictul moralității. Dumnezeu vorbește fiecărui om (și) din interior, atenționându-ne când suntem pe o cale greșită.

De-a lungul istoriei, Dumnezeu S-a descoperit prin oameni și evenimente, după ce și-a făcut cunoscut caracterul. A ales un popor pentru a face minuni prin El (Deutoronom 7:6-10 – motivul pentru care Israel a fost ales de Dumnezeu). Lui Nebucadnețar, i se răspunde printr-un tânăr (Daniel 2:11/27-28/45-48). Lui Pavel, Domnul însuși Îi răspunde la întrebarea cine este și ce vrea de la el (Faptele Apostolilor 9:5-6).

Fiul Său

Dumnezeu comunică și prin Isus Hristos. Omului îi era imposibil să-și cunoască Creatorul, iar Dumnezeu Se descoperă acestuia pe înțelesul său, luând formă umană. Deoarece Dumnezeu-Fiul, ca duh, nu ar fi putut să moară – ce este imaterial nu poate muri -, a fost imperios ca Isus să devină om ca să ne comunice intențiile, voia și planul de mântuire ale lui Dumnezeu (Ioan 1), să vorbească cu noi prin El (Evrei 1:1-2), să fie jertfa desăvârșită substitutivă, să împlinească Scripturile (Galateni 4:4). Indubitabil punctul citadelic prin care Dumnezeu ni S-a descoperit este Însuși Fiul Său – Domnul Isus Cristos (Luca 3:22). Isus a venit pe pământ ca să caute și să mântuiască pe cei pierduți, El fiind jertfa (Luca 19:10; Evrei 7:26-27), să ne împace cu Dumnezeu, să avem pace cu El și pacea Lui (Ioan 14:27), să ne scape de sub mânia Lui (Ioan 3:36), să ni-L arate pe Dumnezeu Tatăl (Ioan 14:1-11). El a arătat toate acestea și multe alte detalii răspunzând tuturor celor ce-L întrebau (Luca 18:18-29; Matei 4:4/7/10/ 21:13).

Evenimente și Minuni

Evenimentele și minunile sunt o altă modalitate de comunicare a lui Dumnezeu cu creația. „Dumnezeu vorbește, când într-un fel, când într-altul”, ne spune Iov (33:14), inclusiv prin dezastre vizibile, hazardul inimii, lucrurile pe care nu le putem controla mai cu seamă, toate sunt orchestrate de Dumnezeu pentru a arăta cum a ajuns lumea să fie atunci când Îl excludem. Toate sunt lucruri pe care El, la început, le-a creat foarte bune (Facerea 1:31).

Prin urmare, Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul creației pentru a comunica. Noi, oamenii avem nevoie de comunicare cu Dumnezeu, noi avem nevoie să ne facem vizibilă gândirea, sistemul de convingeri, să ne explicăm unii altora de ce credem în Dumnezeu. Toate acestea sunt consecințe vizibile ale credinței noastre, o justificare a credinței noastre, ca să credem și să ne încredem în Dumnezeu.

În baza exemplelor precizate, pot argumenta că Dumnezeu nu are nevoie să fie apărat de un om – un om care este creat de El -, dar se poate folosi oricând de orice și oricine pentru a sluji scopului Său.

Acum permite-mi să-ți adresez o întrebare pertinentă, dragă cititor: Tu ce atitudine ai față de ceea ce-Ți descoperă El?