Geneza 2:24b & Ioan 19:26b

Expresiile din textele biblice explică în termeni omenești ceva inexprimabil, așa încât orice critică a exprimării trebuie să înceapă de la înțelegerea inexprimabilului, dincolo de termenii limbajului omenesc și dincolo de regulile de structură gramaticală specifică fiecărui limbaj.

Pe baza informațiilor oferite cu generozitate de Bible Hub – Online Parallel Bible (https://www.biblehub.com), clarificăm aici termenii limbajului omenesc și regulile de structură gramaticală specifică pentru câte un verset care provoacă discuții apologetice.

Femeia, veterotestamentar, este subiect principal în cel de al doilea scenariu al Genezei, din care alegem calitatea ei de soție, Geneza 2:24b, iar neotestamentar, este invocată matern în Evanghelia după Ioan, Ioan 19:26b.

Geneza 2:24

Ioan 19:26b

În limba ebraică biblică, substantivul feminin אִשָּׁה [ișa] numește femeia în concordanță gramaticală directă cu substantivul masculin אִישׁ [iș], care numește bărbatul. Explicitarea semantică este oferită biblic, în versetul anterior prin יִקָּרֵ֣א אִשָּׁ֔ה כִּ֥י מֵאִ֖ישׁ לֻֽקֳחָה־זֹּֽאת αὕτη κληθήσεται γυνή, ὅτι ἐκ τοῦ ἀνδρὸς αὐτῆς ἐλήμφθη αὕτη „a numit-o femeie, pentru că din bărbat a fost luată” (Geneza 2:23b) – desigur, variantele grecească şi românească traduc versetul acesta în litera lui, nu în spirit, neîndeplinindu-se criteriul etimologic necesar.

În limba greacă a Septuagintei, substantivul care numește femeia este γῠνή [gyne], cu corespondentul biologic masculin ᾰ̓νήρ [aner], fără necesara corespondenţă etimologică. Varianta grecească adaugă, faţă de textul ebraic, observaţia οἱ δύο „cei doi”, adică insistă pe faptul că aceştia doi, chiar aceştia şi chiar doi, alcătuiesc acel un singur trup.

În limba română, corespodenţa etimologică soţ/soţie ar traduce în spirit versetul anterior, care are cu adevărat înţeles în sensul său originar abia după studiul limbii ebraice. Ar mai fi corespondenţa bărbat/bărbată, care însă nu poate fi folosită, pe motiv de încărcare diferit-semantică a femininului.

Observație suplimentară

Invocarea maternă ioanică vine în continuarea definirii rolurilor pe care genul feminin le primeşte, mai întâi ca soţie, apoi ca mamă, justificându-se astfel prima parte a versetului din Geneza studiat aici עַל־כֵּן֙ יַֽעֲזָב־אִ֔ישׁ אֶת־אָבִ֖יו וְאֶת־אִמֹּ֑ו ἕνεκεν τούτου καταλείψει ἄνθρωπος τὸν πατέρα αὐτοῦ καὶ τὴν μητέρα αὐτοῦ „de aceea, va părăsi bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa” (Geneza 2:24a), unde este vorba despre mama pe care tânărul bărbat/soţ este sfătuit să o părăsească, lăsând-o tatălui, pentru ca el să fie cu totul în relaţia cu femeia/soţia sa. Dacă nu se alege perechea soţ/soţie pentru traducerea versetului Geneza 2:24, o fi pentru că s-ar restrânge astfel relaţia de „un sigur trup” dintre bărbat şi femeie, în cadrul căsătoriei – un cadru mult prea restrictiv pentru vremurile noastre.